Armata SUA a lansat un proiect ambitios pentru dezvoltarea unui robot de recunoastere similar cu un liliac. La proiect vor participa mai multe scoli de inginerie renumite printre care si University of Michigan.
Proiectul presupune ca robotul sa nu aiba mai mult de 15 cm in lungime, sa nu cantareasca mai mult de 120 de grame si sa consume numai 1 Watt de energie, alimentat de la o baterie litiu-ion, care sa fie reincarcata folosind lumina solara, dar si energia eoliana si vibratii. Scopul „liliacului” va fi sa intreprinda operatiuni de supraveghere si sa transmita date in timp real, care sa cuprinda imagini si sunete, dar si informatii privind nivelul radiatiilor si al gazelor toxice din atmosfera.
Proiectul celor de la The University of Michigan va costa 10 milioane de dolari si se va extinde pe parcursul a 5 ani, pentru acesta infiintandu-se un sector special denumit Center for Objective Microelectronics and Biomimetic Advanced Technology (pe scurt „COM-BAT”- un joc de cuvinte reusit). Obiectivul principal este micsorarea unor componente care exista si la momentul de fata, dar care ar fi utile doar daca Armata SUA ar fi dorit un liliac robotic de 4 metri, care, evident nu ar fi fost prea subtil.
Pentru recuperarea energie, cei de la University of Michigan vor lucra pentru dezvoltarea „celulelor solare cuantice”, care vor face celulele solare actuale de doua ori mai eficiente. Sistemul de navigatie autonom al liliacului va fi de 1000 de ori mai mic decat sistemele disponibile acum, si tot de atatea ori mai eficient.
Prin acest proiect ambitios Armata SUA da un nou inteles miniaturizarii.
Eu lucrez la un proiect asemanator la NC State Univerity pe perioada masterului si a doctoratului. Am inceput sa avem resultate in realizarea unui Micro-Air Vehicle asemanator unui liliac pe care noi l-am numit BATMAV. Lucram la implementarea unei forme noi de miscare a aripilor folosind „muschi mecanici” din Shape Memory Alloy wires. Pina acum (in timpul masterului meu) am lucrat la miscarea cinematica a aripilor ca sa intelegem traiectoriile diverselor incheieturi de la aripi si sa vedem cate grade de libertate trebuie sa folosim pt a simula bataia din aripi a liliacului natural. Acum, in perioada doctoratului meu, lucrez la crearea unei platforme de zbor, designul unui prototip de laborator pt. diverse teste de dinamica a zborului. E un proiect deosebit de intersant pt mine si ma bucur ca am un advisor cu care sunt pe aceeasi lungime de unda. Acum o saptamina am prezentat munca noastra la o conferinta SPIE in San Diego si am gasit mult interes, in special pt. animatia in MATLAB unde am comparat modelul nostru cu cel al unui liliac natural. Speram sa primim si noi o finantare pt. acest proiect care e promitator.
Best regards,
George.