Dupa cum probabil stiti, omenirea se confrunta in ultimii ani cu o grava criza de petrol si gaze naturale, ce a determinat scumpirea acestor produse si a derivatelor lor considerabil. Aceste scumpiri au dus la cresterea costurilor de transport si operare a utilajelor agricole, insa alimentele nu au suferit atat de mult din aceasta cauza.
Dar scumpirea produselor petroliere duce si la dezvoltarea combustibililor alternativi. Hidrogenul nu este inca o solutie viabila. Dar biocombustibilii, in principiu etanolul, reprezinta o varianta optima atat ca pret cat si ca performanta.
Insa etanolul industrial se obtine prin distilarea porumbului. Si fermierii castiga mult mai mult daca isi dau porumbul spre distilare decat daca ar cultiva orice altceva. Deci o parte din terenurile agricole destinate cerealelor pentru alimentatie sau furaje vor face loc culturilor de porumb pentru etanol.
Drept urmare se vor obtine tot mai putine cereale alimentare, ceea ce va duce la cresterea semnificativa a preturilor si in acest sector de piata. Urmarea directa – foametea in zonele defavorizate, cu bani putini.
Solutii exista, dar nu sunt chiar la indemana oricui. Una ar fi plantarea soiurilor de porumb rezistente la seceta in zonele in care alte plante nu ar putea creste. Alta ar presupune folosirea culturilor de alge marine, care pe langa sursa de etanol ar mai oferi si proteine pentru hrana animalelor, si ar fotosintetiza si excesul de dioxid de carbon.
Insa aceste masuri nu ar avantaja fermierii care acum fac bani frumosi de pe seama etanolului industrial. Singura varianta ar fi conditionarea companiilor care distileaza si comercializeaza etanolul sa foloseasca doar aceste surse, care nu afecteaza cultivarea cerealelor.
Cu scuzele de rigoare, petru ca articolul abordeaza o problema foarte serioasa, cu impact mondial… am trait si ziua cand vad o poza cu porumb pe arenait :)))
Keep up the good work Alex! 😀