În Europa se vorbește din ce în ce mai des despre suveranitate digitală și reducerea dependenței de companiile americane. Liderii europeni discută constant despre nevoia unui ecosistem local puternic, capabil să concureze cu Silicon Valley și cu marile corporații din Statele Unite. În teorie, ambițiile sunt impresionante. În practică însă, decalajul dintre Europa și SUA în tehnologie pare nu doar uriaș, ci imposibil de recuperat. Cred că acesta este un adevăr incomod pe care foarte puțini vor să îl recunoască: Europa nu va ajunge niciodată la nivelul de inovație și prosperitate tehnologică al Statelor Unite, iar motivele țin mai degrabă de structura și mentalitatea europeană decât de probleme de moment.
Una dintre cele mai mari probleme ale Uniunii Europene este obsesia pentru reglementare. În ultimii ani, Bruxelles-ul a devenit probabil cea mai activă mașinărie birocratică din lume atunci când vine vorba despre controlul industriei tech. GDPR, Digital Markets Act, Digital Services Act, AI Act și multe alte inițiative similare sunt prezentate drept măsuri necesare pentru protecția consumatorilor și pentru crearea unui spațiu digital mai sigur. Problema este că, dincolo de intențiile declarate, efectul real al acestui val continuu de reglementări este descurajarea inovației și alungarea capitalului. Marile corporații își permit avocați și departamente întregi de conformitate. Un startup nu își permite însă astfel de costuri. În momentul în care un antreprenor trebuie să investească resurse importante în conformitate juridică înainte să poată construi efectiv produsul, ecosistemul începe să devină toxic pentru inovație. Nu este întâmplător faptul că multe companii europene promițătoare aleg să se listeze în SUA, să își mute sediile acolo sau să caute finanțare americană. Investitorii preferă ecosisteme previzibile și flexibile, nu regiuni unde legislația se schimbă constant și unde climatul politic pare dominat de neîncredere față de marile companii de tehnologie.
În timp ce Europa produce reglementări, America produce giganți tehnologici. Diferența este imposibil de ignorat. Apple, Microsoft, NVIDIA, Amazon, Alphabet sau Meta sunt companii care au redefinit industrii întregi și au ajuns la capitalizări de piață greu de imaginat pentru firmele europene. Chiar și cele mai puternice companii tech din Europa operează la o scară complet diferită. Există câteva excepții notabile precum ASML sau SAP, însă ele sunt prea puține pentru un continent cu sute de milioane de locuitori și cu una dintre cele mai mari economii ale lumii. Mai grav este că Europa pare incapabilă să își păstreze propriile companii inovatoare. DeepMind, unul dintre cele mai importante laboratoare de inteligență artificială din lume, a fost fondat în Europa, dar a ajuns rapid în portofoliul Google. Multe startup-uri europene sunt cumpărate înainte să devină coloși independenți sau aleg singure să migreze spre SUA pentru că acolo găsesc acces mai bun la capital, talent și infrastructură de business. Europa excelează la cercetare academică, însă transformă extrem de rar acea cercetare în produse reale sau în companii globale dominante.
Dincolo de reglementări și lipsa capitalului, există și o problemă culturală pe care europenii evită de multe ori să o discute. În Statele Unite, antreprenorii de succes sunt admirați. Ambiția este încurajată, iar asumarea riscului este văzută ca o virtute. În Europa, succesul financiar este privit deseori cu suspiciune, iar marile companii sunt tratate mai degrabă ca entități care trebuie limitate și taxate suplimentar decât ca motoare economice. Mai ales în rândul generațiilor tinere, discursul anti-capitalism a devenit tot mai popular. Ideea de profit este deseori demonizată, iar antreprenorii sunt prezentați aproape automat drept exploatatori sau beneficiari ai unui sistem nedrept. Într-un astfel de climat social și politic, este greu să construiești o cultură orientată spre performanță și creștere agresivă. Silicon Valley nu s-a născut într-un mediu dominat de suspiciune față de succes, ci într-un ecosistem care glorifica ideea de a construi ceva uriaș.
Europa are și o altă problemă fundamentală: prioritizarea excesivă a confortului și stabilității. Work-life balance-ul este important și nimeni nu contestă asta, însă în multe state europene s-a ajuns la un model în care competitivitatea economică pare să devină secundară. Săptămânile de lucru mai scurte, numărul foarte mare de zile libere, protecțiile rigide ale muncii și dificultatea concedierilor creează un mediu stabil și confortabil, dar nu unul construit pentru ritmul necesar inovației. Marile revoluții tehnologice nu au apărut în medii birocratice, ci în medii extrem de competitive, unde oamenii erau dispuși să muncească obsesiv pentru a construi ceva revoluționar. Silicon Valley a fost construit de oameni care trăiau practic pentru muncă și pentru ideea de creștere accelerată. Europa, în schimb, pare că optimizează tot mai mult pentru confort social și reducerea riscului. Problema este că inovația reală presupune exact opusul: risc enorm, presiune și competiție agresivă.
Ca antreprenor în România, m-am lovit personal de multe dintre aceste probleme. De prea multe ori am avut impresia că sistemul este construit mai degrabă pentru control și birocratizare decât pentru susținerea inițiativei private. Regulile rigide, birocrația și lipsa de flexibilitate consumă timp, energie și resurse care ar putea fi investite în dezvoltare și inovare. Dacă aș avea din nou 20 de ani și aș porni de la zero, cel mai probabil aș încerca să ajung în Statele Unite. Nu pentru că America ar fi perfectă, ci pentru că rămâne unul dintre puținele locuri din lume unde ambiția, asumarea riscului și dorința de a construi ceva la scară globală sunt încă încurajate și recompensate la adevărata lor valoare. Sunt convins că este o opinie nepopulară, mai ales în rândul cititorilor noștri mai tineri, însă diferența dintre Europa și Statele Unite în tehnologie nu mai pare una care poate fi recuperată, ci una care devine tot mai mare cu fiecare an în care americanii construiesc, iar europenii reglementează.
Pierde ? Pai a pierdut-o de vreo 80 de ani . Pai Europa este inca relevanta tocmai datorita transferului tehnologic si investitiilor americane in reconstructia vestului european dupa WW II . Problema este ca si SUA se chinuie sa ramana in frunte in fața asiaticilor . Inca este acolo , dar pentru cat timp ?
Europa este mai preocupată de dezbateri și propagandă motivată ideologic. Și unde mai pui că Europa nu este omogenă și asta se vede in cum se iau deciziile și cum se înjură și se scuipă după.
De parcă SUA nu este din ce în ce mai divizată… Ăia cu propaganda ideologică nu reprezintă majoritatea.
Comparatia nu mi se pare corecta.
Europa este o uniune formata din tari care mai de care mai socialiste si mai corupte, fiecare cu mentalitatea lor, de multe ori blocata in trecut.
America are un singur lider (mai nebun sau mai putin nebun), deci deja joaca in alta liga. Cursa pe tehnologie este intre ei si China si mai degraba acolo trebuie facuta o comparatie.
Mai este un aspect, America atrage foarte multi oameni destepti. Este plina de imigranti! Pe la stiri ni se arata ca imigrantii fac probleme. Nu prea zice nimeni cata inovatie vine de la imigrantii care muncesc.
P.S. banuiesc ca este vizibil acceptul pus de americani pe „suveranitate”. Si faptul ca sustin extremele din europa. Extremele care au discursul cu Bruxelu’ cel Rau.
Cu cat europa este mai divizata cu atat este mai slaba. Rusii stiu asta, chinezii stiu asta.
Peste tot în Europa o să găsești mentaltiatea expusă mai sus. Nu toți oamenii, dar suficient de mulți încât să fie o problemă. Tinerii sunt spălați pe creier și visează la o utopie comunistă. Și e ceva real și foarte des întâlnit, nu cazuri izolate. Nu avem cum să fim competitivi cu socialism dus la extrem și suprareglementare în orice. Într-un final o să plece toți oamenii talentați și muncitori, iar aici o să rămână doar bugetari și asistați social.
Cât despre China, eu zic că va rămâne la nivelul de fabrică a lumii. Inovații adevărate nu am văzut până acum de la chinezi, ci doar clone ieftine.
Cum am zis și mai sus, America nu e perfectă, dar pentru cineva cu școală și aspirații înalte e cea mai bună opțiune.
Nu are nimeni in Europa mentalitate comunista . Daca traiai comunismul nu postai afirmatia asta . Daca spuneai despre socialism , se putea discuta . Ideea progresului unei societati este sa exista prosperitate daca nu chiar pentru toti, macar pentru cei mai multi membrii ai sai . Este de manual ca gradul de civilizatie si umanitatea este dat de cum ne comportam cu cei mai defavorizati membrii ai sai . Tu deja promovezi idei care au provocat multa durere umanitatii si WW II . Mai trebuie sa pomenesti de eugenie ca sa fie tabloul complet . Nu e in regula deloc . Exista un obicei printre anumite societati vikinge ca la o anumita varsta batranii si bolnavii sa fie imbarcati pe o pluta si lasati in mijlocul oceanului la voia sortii . E o vorba care spune sa ai grija ce iti doresti ca ti se poate implinii dorinta .
În Europa nu e (încă) comunism, dar la cum evoluează lucrurile nu cred că suntem prea departe.
De ce mereu trebuie să ne preocupe de soarta celor care nu vor să muncească și ne răzbunăm pe cei cu adevărat productivi în societate? Prosperitatea vine de la oameni muncitori și cu școală, nu de la pierde vară care nu vor să depună niciun efort și au pretenția ca statul să le dea și să le facă.
România, dar și restul statelor UE au o mare problemă cu suprataxarea și suprareglementarea în orice. Dacă continuăm cu mentalitatea asta Europa o să devină complet irelevantă în toate domeniile.
„De ce mereu trebuie să ne preocupe de soarta celor care nu vor să muncească și ne răzbunăm pe cei cu adevărat productivi în societate?”
Cu asta sunt complet de acord. Balanta este prea dezechilibrata. Nu mi-ar placea nici sa vad saci de dormit aliniati pe trotuarele bulevardelor, cum am vazut prin SUA si Canada, dar nici ca la noi unde toti lenesii au bani de tigari, bautura si seminte.
Prosperitatea vine de la oamenii productivi , muncitori si cu scoala , dar acesti oameni au avut sansa sa se nasca mai dotati intelectual , sa primeasca o educatie de calitate si/sau sa provina din medii mai sanatoase , sa se nasca talentati , ori pur si simplu sa aiba mai multe sanse in viata . Bun, dar ce ne facem cu ceilalti ? Il lasam in urma , ii eutanasiam sau îi lasam in mizerie ? Ce usor este sa vorbesti dintr-o pozitie confortabila chiar daca ai castigat-o pe meritul si munca ta…. Gandeste-te ca in contrapondare la tine , statistic , mai sunt inca trei oameni care ar merita aceiasi pozitie ca a ta dar din diferite motive nu o vor accesa vreodata , poate pur si simplu pentru ca n-au fost in locul si momentul potrivit, etc… ? Vei spune ca nu este treaba ta si este treaba societatii , politicului , serviciilor sociale sau a oricui altcuiva in afara de tine uitând ca si tu esti toate acestea . Eu spun ca rodul muncii tale sa il transferi in totalitatea parintilor tai deoarece ei au meritul ca tu esti asa destept, frumos, muncitor si educat . Nu sunt ironic . Dar tu emani prin toti porii tai o anumita aroganta care nu este in regula si cred ca un pic de modestie nu ti-ar strica . Peace ! Nu este un atac la persoana si chiar apreciez ce faci pe aici , doar sunt un om cu parul alb la tample si imi mai permit din cand in cand sa am asemenea comentarii .
@Razvann: am cunoscut oameni din toate categoriile sociale, iar de regulă cei fără posibilități nu vor să-și bată capul cu nimic. În ziua de azi se câștigă foarte bine până și în construcții și amenajări anterioare. Un exemplu că nu ai nevoie neapărat de studii superioare ca să reușești.
Pe mine nu m-a ajutat nimeni cu nimic, am făcut totul singur, așa că scuză-mă, dar chiar nu mă interesează de soarta unora care nu vor să depună niciun efort. Prin taxe majorate anual și reglementări excesive oamenilor productivi din societate li se face o mare nedreptate.Țin în spate niște paraziți care n-au nicio contribuție în economia reală. Nu pentru că nu pot, ci că nu vor.