Inițial, articolul acesta trebuia să aibă titlul: Umbra Nokia. La Intel, inspirat fiind de poezia lui Grigore Alexandrescu, dar am preferat să folosesc unul mai clar pentru ideea mea. 🙂 Plus că sesiunile de BAC s-au terminat deja și nici nu știu dacă mai e în programă…
În urmă cu mai bine de un deceniu, Nokia domina piața telefoanelor mobile. Compania finlandeză părea de neclintit, fiind sinonimă cu inovația și calitatea. Însă, într-un interval de timp surprinzător de scurt, Nokia a trecut de la poziția de lider global la una marginală, incapabilă să țină pasul cu revoluția smartphone-urilor, chiar dacă numele brandului a trecut de la compania-mamă, la Microsoft și, acum, la HMD, iar sistemul de operare al telefoanelor lor inteligente (că au scos și așa ceva, deși prea târziu) s-a schimbat de la Symbian la Windows Mobile.
Astăzi, Intel, un alt gigant al tehnologiei, ar putea risca să repete aceeași soartă dacă nu reușește să se adapteze unei lumi tehnologice în schimbare rapidă. Compania a fost, timp de decenii, stâlpul industriei semiconductoarelor, dominând piața procesoarelor pentru PC-uri și servere. Acest succes a fost construit pe o combinație de inovație tehnologică, capacitate de producție și o strategie care i-a permis să dicteze standardele industriei. Totuși, pe măsură ce tehnologia avansează, modelul de afaceri al Intel a început să fie pus sub semnul întrebării.
Una dintre marile provocări pentru Intel vine din partea competitorilor care au îmbrățișat noile arhitecturi de chip-uri, cum ar fi ARM. Spre deosebire de arhitectura tradițională x86 folosită de aceștia, chip-urile ARM sunt mai eficiente energetic și au devenit fundamentale pentru dispozitivele mobile și, tot mai mult, pentru centrele de date. În timp ce Intel a continuat să se concentreze pe menținerea dominanței pe piața PC-urilor, alți jucători, precum Apple, au migrat către soluții ARM, dezvoltând propriile procesoare care au depășit performanțele Intel în numeroase domenii. Poate nu vi se pare mare lucru, dar priviți în jurul vostru cât a evoluat piața de smartphone versus cea de PC/laptop și cât au crescut pretențiile utilizatorilor de astfel de gadgeturi.
Acesta este punctul în care asemănarea cu Nokia devine evidentă. Finlandezii nu a reușit să vadă importanța emergentă a smartphone-urilor (bine, în apărarea lor, nu au văzut-o nici alții) și a sistemelor de operare moderne, rămânând blocată într-o viziune de tipul dacă merge, de ce să-l schimbăm. La fel, Intel riscă să fie prinsă într-o capcană a propriului succes, subestimând puterea și potențialul arhitecturilor alternative și al competiției.
În plus, Intel se confruntă cu provocări serioase în ceea ce privește procesul de fabricație. În timp ce în trecut compania era un adevărat benchmark al tehnologiei de producție de chip-uri, avansurile din acest domeniu au încetinit, iar competitori precum TSMC și Samsung au preluat conducerea în ceea ce privește inovația și eficiența. Intel a întârziat lansarea tehnologiilor de fabricație de ultimă generație, pierzând astfel teren pe o piață extrem de competitivă.
O altă problemă esențială este schimbarea peisajului tehnologic global. Într-o lume în care inteligența artificială, calculul în cloud și dispozitivele mobile domină, orientarea tradițională a Intel spre PC-uri și servere pare să nu fie suficientă. Companiile care se concentrează pe inovație în aceste domenii – cum ar fi NVIDIA, AMD și diverse companii de tehnologie emergentă – au început să depășească Intel în relevanță și influență.
Nu în ultimul rând, problemele tot mai dese și mai mari în ceea ce privește fiabilitatea produselor proprii (detalii aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici) le-au provocat pierderi financiare și de imagine destul de mari.
Dacă este ceva ce putem învăța de la Nokia, e că nu este suficient să fii lider, ci trebuie să fii și capabil să anticipezi și să te adaptezi la schimbările majore din industrie. Pentru a evita repetarea greșelilor acestora (sau a celor de la Kodak, Varta etc.), Intel trebuie să își regândească strategiile, să îmbrățișeze inovația și să se adapteze noilor paradigme tehnologice.
În caz contrar, riscă să devină un alt colos al tehnologiei, unul cu picioare de lut, doborât nu de lipsa resurselor sau de o criză economică, ci de incapacitatea de a evolua suficient de rapid într-un peisaj tehnologic extrem de dinamic. Au americanii o expresie pentru a descrie astfel de situații: The Bigger They Come The Harder They Fall, concept pus pe muzică de inegalabila Cher.
Există și o parte care mă face să cred că Intel ar putea supraviețui, pentru că a mai trecut peste niște episoade dezastroase – cum ar fi arhitectura precară de la Pentium 4, eșecul arhitecturii IA-64 Itanium sau Larrabee, încercarea de a crea GPU din tehnologia lor pentru CPU.