Actualele microprocesoare, in incercarea de a-si spori performantele, consuma din ce in ce mai multa electricitate si se incing tot mai tare. Si daca sunt norme prestabilite in ceea ce priveste consumul maxim admis, la capitolul temperaturii reglementarile sunt de natura fizica, specifice fiecarui chip.
Iar racirea cu aer, cea mai des folosita, si-a cam atins potentialul maxim. Solutii alternative exista, insa nu sunt chiar fezabile. Si nu din cauza pretului, care pana la urma ar scadea la niveluri acceptabile daca ar creste adoptabilitatea. Prima care vine in minte este racirea cu apa. Insa pentru asa ceva avem nevoie de sisteme destul de voluminoase, cu pompe si ventilatoare, care nu se preteaza la racirea oricarui chip.
Ar mai fi azotul lichid, insa acesta nu este utilizat decat in experimente de scurta durata. Dar acum vom vorbi despre initiativa unor cercetatori de la universitatea Purdue, din Indiana, SUA, care vor sa foloseasca in racirea microprocesoarelor nanotuburile de carbon. Acestea ar actiona ca tuburi capilare, prin care apa, agentul de racire, ar circula.
Si datorita calibrului extrem de mic al nanotuburilor, de aproximativ 50 nm, apa din interior ar fierbe si s-ar evapora in zona calda, si s-ar condensa pasiv in zona rece a cooler-ului. Ceea ce ar creste puterea de racire de aproximativ zece ori, pana undeva la 550 W pe centimetru patrat.
Totul la dimensiuni suficient de reduse, in cadrul unor mici sfere de cupru. Aceasta racire ar permite realizarea de microchip-uri mult mai rapide, cu frecvente net superioare celor de azi. Sigur, cel putin in prima faza pretul foarte mare de implementare ar rezerva solutia celor de la Perdue domeniilor cu fonduri suficiente, cum ar fi cercetarea sau armata. Dar cu timpul, cine stie, poate toti vom avea CPU-uri si GPU-uri racite prin nanotuburi de carbon.
Putin pe langa subiect, imi aduc aminte de un documentar recent pe Discovery unde prezenta un ‘super-diamant artificial’ inspirat dintr-o astfel de piatra venita din spatiu, care are proprietati mult superioare celui pe care-l stim noi.
Acest diamant, se poate fabrica in masa, are conductabilitatea de curent si caldura de ~zece ori mai mare ca a unui diamant obisnuit. Ca sa trec la subiect, daca s-ar folosi astfel de diamante pentru microprocesoare, inlocuind siliconul, nu ne-ar mai trebui alte inventii pentru racire (cel putin in viitorul apropiat). Va recomand documentarul, daca-l gasiti.
Sunt curios daca va reusi cineva sa elimine din zgomot (sa ne amintim noaptea cand inchidem calculatorul ce liniste se face).
Ideea este interesant, mai interesante sunt procesoarele viitoare care vor fi bazate pe nanotehnologie – nanomateriale; tranferul de date facandu-se la nivel de electroni, iar comunicarea la distante mai mici de 10mm prin fotoni.
Poți face un sistem fanless sau destul de silențios chiar acum, dar tu din ce imi dau seama gandesti mult mai departe in viitor 🙂
Carcasa actuală nu prea mă ajută, dar am vrut să fiu sigur că am răcirea asigurată, la o adică reduc turațiile ventilatoarelor 😀
Referitor la ce a zis Andy, am vazut si eu acel documentar, dar prea curand nu prea o sa fie implementat asa ceva datorita costurilor de productie, foarte ridicate.
Si gendaox cred ca ai pierdut un pic din firul actualitatii, au aparut PC-uri care sunt foarte silentioase (poti dormi cu ele aprinse) .