Review Motorola One – smartphone mid-range excelent, campion la autonomie

Având în spate șase generații de smartphone-uri mid-range, Motorola este considerat un jucător cu experiență pe acest segment de piață. Cu toate acestea, zona mid-range a ajuns să fie foarte aglomerată în ultima perioadă, așa că subsidiara Lenovo, motivată de succesul Nokia și Xiaomi, a decis să intre într-un final în hora Android One. Pentru cei ce nu știu, Android One este un program susținut de Google prin care modelele înrolate beneficiază de o experiență Android stock și de actualizări software timp de minim doi ani. Cu alte cuvinte, terminalele Android One se doresc a fi o alternativă de buget la seria de smartphone-uri Google Pixel.

În momentul de față, portofoliul Motorola include doar două modele Android One: Motorola One și Motorola One Power. Cum cel din urmă nu este disponibil la noi în regiune pe căi oficiale, am avut ocazia să testez doar mezinul familiei, iar impresiile formate sunt în general pozitive. Telefonul aduce un design modern, un procesor rapid, o cameră foto decentă și o autonomie de invidiat la un preț extrem de bun. În plus, acesta nu renunță la jack-ul pentru căști, așa cum au procedat majoritatea competitorilor, și oferă conectivitate dual SIM.

La momentul lansării, telefonul avea un preț destul de piperat, de peste 1300 Lei, însă acum îl găsiți la prețuri cuprinse între 800-1000 Lei, în funcție de retailer. La Altex, de exemplu, costă doar 799 Lei.

Specificații Motorola One:

Display	LTPS IPS LCD 5.9″, rezoluție HD+ (720 x 1520 pixeli), raport 19:9
Chipset	Qualcomm Snapdragon 625 (CPU Octa-Core Cortex-A53 2.0 Ghz + GPU Adreno 506)
Memorie RAM	4 GB
Cameră foto	13 MP, f/2.0, PDAF + 2 MP, f/2.4; 8 mp, f/2.2
Stocare	64 GB + slot card microSD
Conectivitate	dual SIM 4G LTE Cat.7, Wi-Fi b/g/n dual band, Bluetooth 5.0, NFC și A-GPS
Sistem de operare	Android 8.0 Oreo (actualizat la Android 9.0 Pie)
Acumulator	3.000 mAh
Altele	Conectică USB Type-C, scanner de amprentă, încărcare rapidă, garanție 24 luni

Ambalaj și accesorii

Ambalajul este simplu și compact, iar în materie de accesorii primim un încărcător rapid Motorola Turbo Charge, un cablu USB Type-C, o husă de protecție din silicon, două cărticele cu instrucțiuni de utilizare și o agrafă pentru scoaterea SIM tray-ului. Lipsesc, din păcate, căștile handsfree. Legat de husă, aceasta este destul de subțire, însă stă fixă pe telefon și are decupajele perfect aliniate cu elementele de conectică. Nu oferă un grad de protecție ridicat, însă e binevenită în pachetul telefonului.

Construcție, display și audio

Deși este un dispozitiv din gama de mijloc, Motorola One pune mare accent pe design și pe calitatea construcției. Telefonul aduce o construcție atrăgătoare, solidă și ergonomică, cu spate din sticlă și margini foarte înguste în jurul ecranului. Are doar 8 mm grosime, cântărește 162 grame și se laudă cu un raport corp/ecran de 79.2%.

Se așează perfect în palmă și, în ciuda spatelui realizat din sticlă, nu are probleme de aderență și nici nu pare că se zgârie foarte ușor. Din păcate, ramele laterale sunt din plastic, iar combinația de plastic și sticlă nu cred că va face față foarte bine șocurilor. Prin urmare, recomandat ar fi să-l utilizați cu husa din silicon inclusă în pachet. Totodată, trebuie să aveți în vedere faptul că telefonul nu beneficiază de certificare Ingress Protection, ci este doar spill proof, așadar va rezista doar la ușoare stropiri.

Decupajul din display este măricel, iar în el găsim camera foto secundară de 8 MP, earpiece-ul și senzorii de luminozitate și proximitate. Fiind un terminal mid-range nu ne alegem cu un dot projector pentru autentificare facială sau cu alte tehnologii avansate, prin urmare cu greu putem găsi o justificare pentru un notch atât de mare.

La bază suntem întâmpinați de o „bărbie” destul de groasă pe care este inscripționat logo-ul Motorola. Bara de navigare este software și putem utiliza fie butoanele tradiționale, de back, home și multitasking, fie sistemul de navigare prin gesturi, introdus în Android 9.0.

Display-ul este de tip LTPS IPS LCD, măsoară 5.9 inci în diagonală și vine în format 19:9. Rulează la rezoluție HD+ (720 x 1520 pixeli), așadar are o densitate de pixeli de doar aproximativ 287 PPI. Densitatea redusă de pixeli este observabilă și cu ochiul liber, elementele fine, precum fonturile mici și fotografiile bogate în detalii, având o tentă ușor neclară. Cu toate acestea, ecranul impresionează printr-o reproducere naturală a culorilor și printr-o luminozitate destul de ridicată, cam de 500 niți. Este perfect lizibil în bătaia razelor solare, însă, din păcate, nu excelează în ceea ce privește unghiurile de vizualizare.

Pe unitatea primită la review nu am remarcat urme de clouding sau bleeding, panel-ul fiind uniform, fără nici cea mai mică imperfecțiune. În plus, dacă calibrarea din fabrică nu este pe placul vostru, puteți ajusta foarte ușor saturația și temperatura culorilor din meniul setări. Per total, display-ul este unul decent pentru un terminal mid-range și, după cum veți descoperi și în secțiunea hardware, rezoluția HD+ are o contribuție foarte importantă în ceea ce privește autonomia. Ce nu-mi place e notch-ul. După cum spuneam și mai sus, e mult prea larg. Nu acoperă doar notificările, ci și iconițele pentru Wi-Fi, Bluetooth, alarmă ș.a.m.d. Și mai supărător e că nu-l putem ascunde din software.

Pe partea din spate găsim camerele foto duale, de 13, respectiv 2 MP, ușor ieșite în relief și acompaniate de un dual LED flash. Tot aici este prezent și scanner-ul de amprentă circular. Acesta din urmă asigură o autentificare rapidă și precisă, rareori fiind prezente erori la deblocare. Îmi place foarte mult și că telefonul iese din standby și se deblochează aproape instant la atingerea senzorului. Nu există nici cea mai mică urmă de lag.

La bază avem difuzorul, portul USB Type-C și microfonul pentru convorbiri. Difuzorul nu impresionează prin performanțe acustice deosebite, având tendința de a evidenția înaltele și de a atenua joasele și mediile, însă urcă destul de sus în volum. Nu are distorsiuni, dar deranjează prin amplasare, speaker-ul putând fi acoperit foarte ușor atunci când telefonul este ținut în plan landscape. Totuși, pentru un terminal din această gamă de preț calitatea audiției este mai mult decât acceptabilă.

Butoanele de volum și power sunt amplasate pe latura dreaptă, într-o zonă ușor accesibilă. Au un feedback tactil, plăcut la apăsare, și nu au tendința de a se declanșa accidental atunci când telefonul este ținut strâns în mână.

Latura stângă găzduiește SIM tray-ul. De apreciat e că acesta nu are un layout hibrid, așa că puteți utiliza simultan două cartele nanoSIM și un card de memorie microSD.

Pe partea de sus găsim jack-ul de 3.5 mm pentru căști și microfonul pentru noise cancellation. Trend-ul eliminării jack-ului audio pare că s-a extins mai nou și spre segmentul mid-range, însă, din fericire, Motorola nu s-a aliniat acestui „standard”. Audiția prin intermediul jack-ului este mulțumitoare, egalizatorul Dolby Audio făcându-și simțită prezența printr-un sunet lipsit de distorsiuni și cu înalte, medii și joase bine proporționate. Cu toate acestea, volumul nu este foarte ridicat. Este decent pe căști cu impedanță mică, însă nu concurează cu ceea ce vedem pe terminalele mid-range de la HTC sau LG.

Hardware, autonomie și conectivitate

Terminalul este motorizat de un SoC Qualcomm Snapdragon 625 (procesor Octa-Core Cortex-A53 tactat la 2 Ghz și GPU Adreno 506) și de 4 GB de memorie RAM. În ciuda faptului că este un chipset realizat în litografie de 14 nm, introdus pe piață acum mai bine de doi ani de zile, Motorola a reușit să stoarcă și ultimul strop de performanță din acesta, asigurând nu doar o experiență consistentă, lipsită de întârzieri și blocaje, ci și o autonomie impresionantă, peste media terminalelor din această gamă de preț. Ca fapt divers, este fix același procesor pe care îl găsim și pe Motorola G5 Plus, Lenovo P2, Xiaomi Mi A1 și A2 Lite, Huawei Nova Plus și ASUS Zenfone 3.

Din punct de vedere al performanțelor în utilizarea de zi cu zi, așa cum era de așteptat, Motorola One nu este pe aceeași linie cu terminalele ce au în dotare chipset-uri mai noi și mai puternice, precum Snapdragon 636 sau 660, ocazional fiind prezente mici frame drop-uri la nivelul animațiilor. Cu toate acestea, pentru un mid-ranger cu preț de sub 1000 Lei se mișcă onorabil. Interfața este relativ fluidă, aplicațiile se încarcă prompt, nu apar momente de lag, nici măcar la deschiderea de pagini web complexe, iar multitasking-ul decurge excelent, fără întârzieri sesizabile la comutarea între aplicații. Totodată, RAM management-ul este foarte foarte bine pus la punct și rareori se întâmplă ca aplicațiile să fie reinițializate la comutare. O contribuție importantă o are, desigur, și sistemul de operare Android în stadiu nativ, foarte bine optimizat și lipsit de aplicații bloatware și cosmetizări inutile.

Unde nu prea excelează este în jocuri cu grafică 3D complexă, însă, sincer să fiu, nu aveam alte așteptări de la un smartphone mid-range cu Snapdragon 625. Procesorul grafic Adreno 506 randează fără probleme jocuri simple, precum Clash of Clans, Candy Crush Saga și Subway Surfers, însă în titluri complexe, cum ar fi Player Unknown’s Battlegrounds sau Asphalt 8, framerate-ul de abia se menține peste pragul de 15 cadre pe secundă și foarte des apar blocaje și întârzieri în interpretarea comenzilor. Vestea bună e că indiferent de scenariul de utilizare, terminalul nu se supraîncălzește și nu intră în thermal throttling (trad. protecție termică). Prin urmare, beneficiați de un nivel de performanță constant, indiferent de aplicațiile rulate, de durata workload-urilor și de temperatura ambientală.

Pentru cei preocupați de benchmark-uri și cifre exacte am inclus și rezultatele obținute în AnTuTu, Geekbench, PCMark, 3DMark și GFXBench. Cu toate că o parte din ele nu reflectă performanțele reale dispozitivului, sunt considerate utile în scopuri comparative și în evaluarea procesorului grafic.

În general, mă aștept ca un smartphone mid-range să aibă o autonomie mult mai bună decât un flagship. De regulă, procesoarele nu sunt la fel de gurmande, iar ecranele rulează la o rezoluție mai mică și au o luminozitate ceva mai scăzută. Motorola One, cu al său acumulator de 3.000 mAh a reușit, însă, să-mi doboare toate așteptările, fiind un adevărat campion la capitolul autonomie. Mulțumită chipset-ului Snapdragon 625, a ecranului cu rezoluție HD+, dar și a task scheduler-ului foarte bine optimizat, terminalul se ia la trântă chiar și cu battery phone-uri cu acumulatori de peste 5000 mAh.

Într-un scenariu de utilizare obișnuit, cu mult web browsing, social media și YouTube, câteva fotografii ocazionale și convorbiri telefonice de aproximativ 30 minute, pe Motorola One, utilizat în regim mixt pe date mobile 4G și Wi-Fi, am obținut aproape 11 ore de utilizare continuă într-un interval de 33 ore. Deși este un rezultat spectaculos, sunt conștient că autonomia poate varia simțitor de la un utilizator la altul, în funcție de aplicațiile rulate, de luminozitatea ecranului, dar și de acoperirea furnizorului de telefonie mobilă, așa că am inclus și un test realizat în PCMark Work 2.0 battery life, cu Wi-Fi pornit și ecran calibrat la 200 niți. Rezultatul: 18 ore și 14 minute.

Terminalul suportă fast charging prin tehnologia Turbo Charge și are chiar un încărcător rapid inclus în pachet (Se aude, Apple și Sony?). Motorola Turbo Charge este de fapt Qualcomm Quick Charge 3.0, așadar sunt suportate toate încărcătoarele ce respectă acest standard. Am făcut câteva teste de încărcare de la 0 la 100% și, în medie, am obținut un timp de încărcare de aproximativ o oră și 30 minute, ceea ce nu e rău deloc pentru un telefon mid-range. De asemenea, am descoperit că telefonul se încarcă rapid și prin standardul USB Power Delivery, așadar îl puteți încărca și cu alimentatoare de Macbook sau direct de la portul USB Type-C al calculatorului.

Motorola One este disponibil într-o singură variantă de stocare, de 64 GB, dintre care doar aproximativ 52 GB sunt disponibili pentru stocare efectivă de date, restul fiind rezervați sistemului de operare și aplicațiilor preinstalate. Spațiul de stocare poate fi extins printr-un card de memorie microSD cu capacitate de până la 256 GB și ni se pune la dispoziție inclusiv funcția adoptable storage, prin care putem îmbina memoria internă cu cea oferită de cardul microSD, spre a forma o singură unitate de stocare. Țineți cont, însă, că acest lucru impune utilizarea unui card microSD foarte rapid și ștergerea completă a conținutului de pe acesta. Pentru cei preocupați de calitatea memoriei interne, pe Motorola One găsim un modul flash eMMC 5.1, care, în AndroBench, obține 282 MB/s la citire și 216 MB/s la scriere. Rezultatele sunt foarte bune și nu reprezintă o limitare în ceea ce privește timpii de instalare și de inițializare a aplicațiilor. Suntem, însă, limitați în cazul transferurului de fișiere prin USB, magistrala oferită de Motorola One fiind de tip USB 2.0. Prin urmare, putem copia fișiere prin USB la viteze de maxim 60 MB/s.

La capitolul conectivitate, Motorola One ne oferă dual SIM 4G LTE Cat.7 (300 Mbps downstream, 150 Mbps upstream, modulație 64-QAM, agregare de benzi 2 x 20 Mhz și compatibilitate 4G FDD și TDD), Wi-Fi în standardele b, g și n (dual band), Bluetooth 5.0, NFC și A-GPS. Terminalul suportă toate rețelele 2G, 3G și 4G din România, inclusiv configurațiile de agregare de benzi aferente, însă doar pe un singur SIM, SIM-ul secundar având suport doar pentru rețele 2G și 3G. Schimbarea modului de operare pentru fiecare SIM se face direct din meniul telefonului și nu prin inversarea cartelelor în SIM tray, așa cum vedem pe unele telefoane de buget.

Prin rețeaua mobilă 4G de la Telekom, Motorola One a reușit să urce destul de sus, cam pe la 70 Mbps, însă prin Wi-Fi am avut parte de unele limitări specifice SoC-ului Snapdragon 625. Deși telefonul suportă și AP-uri Wi-Fi pe 5 Ghz, conectivitatea pe acestea este limitată la standardul n. În ciuda încercărilor mele de a jongla cu canalele și cu celelalte setări ale router-ului, telefonul nu a vrut nici în ruptul capului să stabilească link la peste 150 Mbps. Prin AP-uri de 5 Ghz am obținut maxim 90 Mbps, în timp ce prin rețele de 2.4 Ghz nu am văzut mai mult de 50 Mbps. Chiar și așa, ratele de transfer sunt arhisuficiente pentru un smartphone și nu ar trebui să vă deranjeze decât în cazul în care obișnuiți să descărcați foarte mult conținut multimedia. De menționat ar mai fi că telefonul nu se conectează deloc la AP-uri de 5 Ghz dacă acestea sunt configurate să opereze exclusiv în standardul ac.

Telefonul compensează aceste lipsuri printr-o calitate excelentă a recepției, atât pe rețele mobile, cât și pe Wi-Fi. Calitatea convorbirilor este, de asemenea, una foarte bună și nu există probleme de volum sau distorsiuni. HD voice-ul funcționează perfect, iar microfonul de noise cancellation ajută foarte mult în zonele aglomerate. Foarte bine se descurcă și receptorul GPS, care oferă un lock stabil și precis în doar câteva secunde de la inițializare. Acesta a funcționat perfect chiar și pe vreme înnorată și în zone cu clădiri înalte.

Cameră foto

Suntem obișnuiți ca telefoanele mid-range să adopte camere foto modeste, iar Motorola One nu face excepție. Pe spate avem un sistem de camere duale, cu senzori de 13 MP, cu f/2.0 și focalizare prin detecție de fază, și de 2 MP, cu f/2.4. Cel din urmă este responsabil doar pentru captarea detaliilor de profunzime, așadar nu avem parte de telephoto (zoom optic). Camera foto principală se descurcă decent la lumină naturală, unde obține fotografii bogate în detalii, lipsite de zgomot și aberații cromatice, însă, uneori, manifestă ușoare întârzieri la focalizare și captură. Surprinzător, modul de captură portret asigură o evidențiere precisă a subiectului și un efect de bokeh excelent, fără atenuarea detaliilor fine de pe margine. Ce-i drept, postprocesarea HDR este un pic cam lentă, mai ales dacă sunt realizate multe fotografii în rafală, însă pentru un terminal din această zonă de preț rezultatele sunt mulțumitoare. În low light, însă, simțim din plin lipsa stabilizării optice. Focalizarea și captura sunt destul de greoaie, iar fotografiile obținute sunt de cele mai multe ori supraexpuse, neclare, pline de zgomot și cu detalii atenuate.

Portret cu bokeh:

Camera foto secundară dispune de un senzor de 8 MP cu apertură f/2.2. Oferă rezultate decente la lumina zilei, însă are unele limitări pe partea de dynamic range și nici nu excelează printr-un nivel foarte bogat al detaliilor. Calitatea este acceptabilă pentru selfie-uri la lumina zilei, însă în condiții de luminozitate scăzută nu împresionează.

Telefonul poate filma la rezoluții 1080p@30/60 fps și 2160p(4K)@30 fps, însă, dat fiind faptul că nu dispune decât de stabilizare electronică, filmările sunt ușor tremurate, focalizarea este un pic cam lentă și apare un efect de deformare la mișcări bruște. Partea bună e că videoclipurile sunt salvate la un bitrate relativ ridicat, așadar nu sunt prezente macroblock-uri la schimbări rapide ale subiectului.

Aplicația camerei foto este cea standard de la Motorola. Aceasta aduce o interfață intuitivă și rapidă, precum și câteva moduri de captură utile (culoare spot, cinemagraf, panoramic și slow motion), însă, din păcate, nu dispune de controale manuale. Are, în schimb, Google Lens, o aplicație AI ce poate fi de un real ajutor la identificarea obiectelor sau locațiilor, precum și la traducerea textelor. Binevenit este și sistemul de gesturi, care ne permite comutarea între camera principală și cea secundară prin simpla răsucire a încheieturii mâinii.

Software

Motorola One face parte din programul Android One, așadar vine cu o interfață Android stock, exact ca pe Google Pixel, și are actualizări garantate pentru cel puțin doi ani de la momentul lansării. Pentru modelele Android One, producătorilor nu li se permite să-și bage foarte mult nasul în interfață sau în setul de aplicații preinstalate, prin urmare Motorola a păstrat aspectul Android-ului stock, cu tot cu launcher, și a inclus doar câteva utilitare, pentru gesturi și egalizator audio, o aplicație de cameră foto proprietară și un widget de ceas pentru homescreen.

Motorola One a fost lansat pe piață cu Android 8.0 Oreo, însă la scurt timp a primit update la Android 9.0 Pie. După cum vă spuneam și la capitolul hardware, experiența software este destul de bine optimizată și nu are probleme de stabilitate sau de performanță. De asemenea, include și toate noutățile din Android 9.0: sistemul de navigare prin gesturi, Adaptive Battery, Adaptive Brightness, App Actions, Slices și Digital Wellbeing, utilitarul care vă permite să monitorizați și să limitați timpul petrecut pe smartphone.

Cât despre cele câteva aplicații adăugate de Motorola, acestea nu sunt intruzive și îmbunătățesc într-o oarecare măsură experiența de utilizare. De exemplu, egalizatorul Dolby Audio dispune de o sumedenie de profile și poate fi personalizat în funcție de preferințe, atât pentru audiția prin difuzor, cât și prin intermediul jack-ului pentru căști. Moto Actions este un sistem de gesturi intuitive, prin care puteți porni rapid lanterna sau camera foto, fără a fi necesară deblocarea telefonului. În meniul de configurare pentru display găsim și două opțiuni de calibrare a acestuia: saturație (standard sau intens) și temperatură culoare (cald, neutru sau rece).

De asemenea, Motorola One oferă și o funcție denumită afișaj ambiental, prin care ne sunt prezentate notificările primite și opțiunile de răspuns, în funcție de context, atunci când telefonul se află în standby. Din păcate, acest afișaj ambiental nu este de tip always-on, din cauza display-ului IPS. Din punctul meu de vedere, parcă ar fi fost mai util un LED de notificări, mai ales că afișajul ambiental se activează doar atunci când sosesc notificări sau când telefonul este ridicat. Eu am ratat foarte multe notificări din această cauză. În ciuda acestui neajuns, Motorola One oferă o experiență software plăcută, cu mare accent pe funcționalitate și ușurință în utilizare.

Concluzie

Motorola One este un smartphone bine construit, cu dotări echilibrate și cu o experiență software foarte bine pusă la punct. În ciuda procesorului de generație veche, terminalul este foarte rapid și are o autonomie extrem de bună, peste media competitorilor din această gamă de preț. Totodată, oferă conectivitate dual SIM fără a impune renunțarea la cardul de memorie și are jack pentru căști, lucruri pe care nu le prea întâlnim pe ultima generație de smartphone-uri Android One. Totuși, are și unele neajunsuri. Display-ul HD+ poate fi deranjant pentru cineva care migrează de la un smartphone cu ecran FHD, iar camera foto nu performează foarte bine în condiții de luminozitate scăzută.

Cu toate acestea, la prețul actual de 800 Lei, Motorola One este un smartphone pe care îl putem încadra foarte ușor în categoria best-buy.

Pro:

• Design solid și modern
• Autonomie ridicată
• Software rapid și stabil, actualizat deja la Android 9.0
• Permite utilizarea simultană a două cartele SIM și a unui card microSD
• Are jack pentru căști

Contra:

• Rezoluție display
• Performanțe cameră foto în low light
• Viteză limitată prin Wi-Fi și lipsa suportului pentru rețele ac
• Notch mult prea mare