Darius a scris un editiorial despre posibilitatea – tot mai reală în aceste zile – ca pandemia globală să ducă la o pană de curent sau de alte servicii necesare nouă.
Deși stau tot în Timișoara (bine, ca să fiu mai exact, la 12 km de oraș) nu sunt tocmai de aceeași părere cu colegul meu. Știu, în septembrie 2017 zona întragă a fost lovită de o furtună extrem de violentă, fapt care a dus la întreruperi în furnizarea mai multor servicii – de energie, de internet sau de apă curentă. În cazul meu, comuna în care locuiesc a rămas peste 40 de ore fără curent. Iar vecinii din satul alăturat au îndurat o zi în plus.
În opinia mea, problema mea majoră vine din scumpirile excesive ale tuturor prețurilor la utilitățile publice. Dacă aveți răbdare, vă expun mai jos motivele. 🙂
Devalorizarea monedei naționale
Pe facturile de internet sau telefonie mobilă stă scris mare cursul de schimb la care se face facturarea. Nu este același lucru și la cea de curent, dar orice fluctuație în sus a monedei europene duce la un adevărat efect de domino în economie. Aceeași observație este valabil și în cazul parității leu-dolar sau euro-dolar. Aceste săptămâni ne-au demonstrat cât de volatil este acest curs, desi ultimele zile au fost marcate de o reașezare.
Inflația
Pentru cei din generația mea, sau pentru cei mai bătrâni, cuvântul este o adevărată sperietoare. Pentru cei mai tineri, este doar un concept abstract. Dar vă rog pe toți să aruncați un ochi peste graficul de mai jos:
Chiar și într-un scenariu cu o rată de 32,3%, cea mai mică valoare din primul deceniu de după Revoluție, devine problematică supraviețuirea firmelor și a populației. Dacă vă îndoiți de asta, verificați cu prietenii voștri câți bani au ei puși de-o parte. Fie că vorbim despre rezervele firmelor sau ale lor proprii.
Plafonarea prețurilor în cadrul stării de urgență
Aici este marea bubă. Ordonanța semnată de Președinte are o prevedere prea puțin mediatizată de o mass-media care aleargă doar după cifrele infectaților și morților zilei. (Știu cum sunp ce am scris, dar permiteți-mi o părere semi-avizată, de absolvent de jurnalism!) Aceasta spune că, pe toată această perioadă – momentan este vorba de 30 de zile – există posibilitatea plafonării prețurilor la utilități, în mare parte deja plafonate și/sau stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
Pe românește – dacă este să analizăm gazul natural furnizat consumatorilor casnici și CET-urilor – prețul are parte deja de o plafonare la 68 de lei/MWh. Aplicând formula din decretul prezidențial, “prețului mediu din ultimele 3 luni înaintea declarării stării de urgență”, ar rezulta un preț la gaze cu 25-30% peste cel actual. Și asta pentru că, potrivit Bursei Române de Mărfuri, în decembrie prețul mediu a fost de 103,23 lei/MWh, iar în ianuarie (luna cu ultimele date disponibile) de 84,16 lei/MWh. Aceeași poveste se aplică și în cazul energiei electrice sau al carburanților.
Imposibilitatea de plată
Deși termenul este mai larg folosit pentru firme, în cazul de față mă refer și la populație. Actuala situație economică indică o recesiune profundă sau chiar o criză economică mult mai rea decât cea din deceniul trecut. Unii chiar vorbesc de asemănări cu Joia Neagră din 1929. Brrr!
Indiferent de scenariu, este acum clar că o parte din populația activă va pierde din venituri, în cel mai fericit caz. Asta dacă nu își vor pierde job-urile! La fel, firmele vor avea lichidități mult reduse, sau vor intra în faliment/imposibilitate de plată. Toate acestea vor afecta întreaga economie, indiferent de domeniu. Atât baza de clienți, cât și cea de furnizori, se vor îngusta mult, iar rezultatul va fi… creșterea prețurilor.
Concluzia? Nu prea am una, astăzi. Vă las vouă această onoare…
Concluzia este ca am cam belit belengheru’!
Ca să fiu mai optimist: și asta doar dacă scăpăm cu viață 🙂