Lentilele folosite in mod normal in operatiile oculare la pacientii cu cataracta sunt realizate din plastic sau acrilic. Si pana acum erau tratamentul optim al acestei afectiuni. Insa medicii de la spitalul Spire Gatwick Park, din Anglia, au pus la punct o metoda mai buna.
In loc, ei au folosit un silicon special sensibil la lumina, ce poate fi ajustat cu ajutorul razelor UV. Lentila din acest silicon este implantata prin procedura normala. Dar dupa cateva zile incepe modelarea si finisarea ei, prin pulsuri de lumina UV, pana cand sunt eliminate toate imperfectiunile.
Si se obtine o vedere superioara celei normale, cu o acuitate peste 1. Adica pacientii tratati astfel vad de la cinci metri litere mai mici decat cele de pe randul de jos al optotipului. Iar medicii au denumit rezultatul vedere HD. Mai mult, aceste lentile pot fi modelate bifocal, pentru a servi la fel de bine atat la distanta cat si aproape, compensand si imbatranirea cristalinului simultan.
hmm foarte ciudat. E drept ca nu am timp sa caut articolul original sa ma lamuresc cu privire la detalii, dar ultimul paragraf imi ridica semne serioase de intrebare cu privire la ochiul uman. In primul rand, inseamna ca ceea ce noi consideram ca ar fi perfect, nu este. Apoi, daca se obtine intr-adevar acel tip de vedere, inseamna ca retina e un tesut foarte ciudat. Pentru ca stim ca orice parte din corpul uman se atrofiaza daca nu e folosita la capacitatea ei optima, cu atat mai mult in cazul de fata, unde nici macar nu a fost vreodata (in decursul vietii) folosita la capacitatea maxima. Si atunci, cum de are aceasta capabilitate ascunsa ? Pentru ca retina e cea direct responsabila de „rezolutia” vederii noastre, nu puterea de focalizare sau claritatea cristalinului. Si, la fel ca in cazul creierului (un cercetator a zis candva ca ne folosim doar de 10% din capacitatea lui), ramane intrebarea foarte justificata „De ce avem aceste capabilitati ascunse ?” Daca in cazul creierului, se poate spune ca in situatii exceptionale ne folosim de el, sau geniile se folosesc nativ de el, in cazul vederii nu se poate spune acest lucru, pentru ca nici o situatie exceptionala nu ne schimba cristalinul. Foarte ciudat.
10% e mult. Informatii mai noi spun ca nu folosim decat 2-3% din creier, si poate in cazuri exceptionale 5%.
In cazul de fata vederea asta nu are legatura cu retina. Ci tocmai cu cristalinul. Poate ca numele ales de cercetatori (de vedere HD) nu este cel mai fericit. Poate trebuia spus vedere zoom (dar asta suna mai prost). Ideea e ca se inlocuieste cristalinul, cu o lentila net superioara, care permite vederea la distanta mai mare (acelasi lucru il vezi mai departe, sau la aceeasi distanta vezi obiecte mai mici).
@Alexandru
Ce pacat, eu ma gandeam deja ca nu mi-ar strica un „upgrade” la ochi, desi sunt tanar 🙂 Am citit insa stirea din engleza, care spune ca le reda vederea la nivelul pe care l-au avut in tinerete. Asa ca am scapat de chinuitoarele intrebari daca aceasta crestere de rezolutie e suportata de nervul optic (din cauza cresterii cantitatii de informatie), daca nu cumva cortexul nu va face fata, sau daca nu cumva fluxul sporit de informatie va supraincarca memoria (sau memoria subconstienta). Cate probleme poate sa ridice o denumire aiurea 🙂