Pe 1 februarie anul acesta, se vor împlini 20 de ani de la tragicul accident al navetei spațiale Columbia, care a explodat la câteva minute de la reintrarea în atmosferă.
În timpul lansării inițiale, o bucată de spumă de protecție s-a desprins de pe navetă și a lovit aripa, dar la o viteză de nouă ori mai mare decât cea a unui glonte. Zona avariată a aripii a fost proiectată pentru a proteja naveta de temperaturile ridicate de la reintrarea în atmosfera terestră, iar acum era parțial decopertată.
Echipajul și-a continuat misiunea, iar inginerii NASA au avut la dispoziție 16 zile pentru a decide care este cea mai sigură modalitate de a-i readuce în siguranță pe Pământ.
Columbia, care a efectuat primul zbor în spațiu al programului de navete în 1981, a decolat pentru cea de-a 28-a misiune, STS-107, la 16 ianuarie 2003. STS-107 a fost un zbor dedicat diferitelor experimente care necesitau un mediu de microgravitație. Echipajul a fost format din comandantul Rick Husband; pilotul William McCool; specialiștii de misiune Michael Anderson, David Brown, Kalpana Chawla și Laurel Clark; și specialistul în sarcină utilă Ilan Ramon, primul astronaut israelian.
Misiunea STS-107 a fost cea de-a 113-a lansare de navetă spațială. Ea a fost amânată de 18 ori de-a lungul a doi ani de la data planificată inițial, 11 ianuarie 2001, fiind lansată efectiv la 16 ianuarie 2003. Ca și fapt amuzant, STS-113 a fost lansată înaintea ei. 🙂
O întârziere cauzată de crăpături în sistemul de distribuție a combustibilului avusese loc cu o lună înainte de una dintre datele planificate, 19 iulie 2002. Comisia de Investigare a Accidentului Columbiei a determinat că această întârziere nu a avut nimic de-a face cu defectarea catastrofală ce a avut loc șase luni mai târziu.
La momentul respectiv, specialiștii NASA au pregătit trei scenarii de lucru pentru reintrare:
- să ceară echipajului să repare naveta în spațiu, ceea ce era destul de periculos;
- să trimită o altă navetă pentru a-i recupera (ce face Roscosmos acum);
- să permită revenirea așa.
După un model pe care majoritate îl cunoaștem din mediul corporatist, NASA a cerut inginerilor Boieng, compania care a realizat naveta, să pregătească o analiză a situației și să îi sfătuiască cu privire la cea mai potrivită soluție. Tot ca în corporații, aceștia au folosit o prezentare Power Point pentru asta:
Analiza spunea că este destul de sigură reintrarea în atmosferă așa, doar că datele de acolo erau mult diferite de realitate. Gaura din protecția fuselajului era mult mai mare decât cea calculată de Boeing… Rezultatul a fost ce vedeți în imaginile de mai jos și ce am trăit live, unii:
Din păcate, astronauții nici nu au apucat să își lase vizorul în jos, în momentul dezastrului, iar rămășițele navetei și ale echipajului au fost complet găsite abia la o lună după tragicul eveniment.
Era al doilea astfel de eveniment după după momentul când naveta Challenger a explodat pe 28 ianuarie 1986, la 73 de secunde după ce decolase de la Centrul Spaţial Kennedy din Florida. Cei trei membrii ai echipajului și-au pierdut atunci viața.
După acest accident, administraţia Bush a decis să pună capăt acestui program, dar a permis celor trei navete rămase să zboare până în 2011, cu scopul de a finaliza Staţia Spaţială Internaţională (ISS), pentru ca Statele Unite să poată să îşi onoreze astfel angajamentele luate faţă de partenerii ei, a declarat John Logsdon, fost director la Space Policy Institute din cadrul Universităţii George Washington.