Zilele trecute Intel a lansat un numar impresionant de procesoare server in gama Xeon, toate realizate intr-un proces tehnologic de 32 nm. Acestea se intind pe doua familii, si inglobeaza doua, patru, sase, opt sau chiar zece nuclee. Totodata, reprezinta si primii pasi in lumea server a arhitecturii Sandy Bridge. Dar sa vorbim despre ele pe rand.
Vechea arhitectura Westmere este reprezentata de 18 procesoare, cu nume de cod Westmere EX, si de la sase la zece nuclee. Frecventa a fost putin urcata fata de modelele precedente, memoria cache este mai multa, iar controller-ul de memorie este ceva mai performant.
Ele folosesc socket-ul LGA1567 introdus cu Beckton in urma cu un an, au patru magistrale QPI, si controller de memorie quad channel DDR3 la 1333 MHz, fiecare CPU putand accesa pana la 512 GB de RAM prin intermediul a 16 slot-uri distincte. Memoria cache L2 este de 256 KB per core, iar cea L3 urca pana la 30 MB. Si in toata aceasta mare de procesoare si denumiri, Intel s-a simtit obligat sa faca putina lumina, si sa ne explice nomenclatura sa.
Si aceeasi schema se aplica si la noile 11 Sandy Bridge-uri. Acestea sunt derivate ale modelelor desktop, si prin urmare au nevoie de acelasi socket LGA1155. Sau mai exact sunt aceleasi CPU-uri, cu putin marketing adaugat si uneori GPU-ul integrat dezactivat. Sunt lansate acum modele cu doua sau patru nuclee, magistrala DMI 2.0, compatibile Hyper-Threading si TurboBoost, cu pana la 8 MB L3 cache.
Sa vorbim putin si despre preturi. Modelele Sandy Bridge, fiind destinate server-elor cu un singur procesor, si rude apropiate ale versiunilor desktop, au si preturi destul accesibile. Chiar comparabile cu desktop-urile. Insa cu Westmere EX Intel atinge noi niveluri, scumpindu-si varful de gama cu aproape 1000 $ (sau 25%). Destul de mare saltul…
Hell yea, 20 virtual cores 😀
la 4600 de dolari cred si eu 20 virtual cores :)))