AMD a confirmat existența a două vulnerabilități de securitate care afectează implementarea Firmware TPM folosită de o gamă foarte mare de procesoare Ryzen. Problemele au primit scoruri CVSS de 8,5 și 8,3, fiind încadrate la severitate ridicată, iar rezolvarea necesită actualizarea firmware-ului platformei, de regulă printr-un update de BIOS.
Lista procesoarelor afectate este foarte lungă și include generații Ryzen 3000, 4000, 5000, 6000, 7000, 8000 și 9000, numeroase procesoare mobile, Ryzen AI 300 și 400, Threadripper, Ryzen Z1 și Z2, dar și anumite procesoare EPYC și modele embedded. Cu alte cuvinte, vorbim despre sisteme AMD lansate pe parcursul mai multor ani, atât desktop, cât și laptop.
Există însă o nuanță foarte importantă: vulnerabilitățile nu au fost descoperite în nucleele Zen și nici într-o tehnologie TPM dezvoltată exclusiv de AMD. Problemele provin din codul de referință TPM 2.0 publicat de Trusted Computing Group, iar AMD confirmă că implementarea sa Firmware TPM, cunoscută de majoritatea utilizatorilor drept fTPM, folosește cod afectat. AMD marchează chiar cele două CVE-uri drept „non-AMD”.
Ce este TPM?
TPM sau Trusted Platform Module, este componenta de securitate pe care Windows și alte aplicații o folosesc pentru a păstra și proteja informații criptografice. Pe platformele AMD moderne nu este obligatoriu să existe un cip TPM separat pe placa de bază. Funcția poate fi implementată prin firmware, de aici și denumirea fTPM.
Windows 11 necesită TPM 2.0, iar tehnologia este folosită pentru funcții precum Windows Hello, Device Encryption, BitLocker și verificarea integrității sistemului la pornire. TPM este folosit și pentru „attestation”, adică mecanismul prin care un sistem poate demonstra unui serviciu extern că pornește într-o stare considerată sigură și că anumite chei criptografice sunt autentice.
Prima vulnerabilitate poate falsifica identitatea TPM-ului. CVE-2026-6726 este evaluată de AMD la 8,5 din 10 pe scala CVSS 4.0.
Problema este o vulnerabilitate de tip information leakage în codul TPM 2.0. În anumite condiții, un atacator local care dispune deja de privilegii ridicate poate obține de la o autoritate de certificare o credențială pentru o cheie TPM falsificată.
În termeni mai simpli, atacatorul poate încerca să convingă un sistem sau un serviciu că o cheie criptografică falsă aparține unui TPM legitim.
Acest lucru poate afecta mecanismele de attestation utilizate pentru a verifica identitatea și starea unui dispozitiv. Printre exemplele oferite de AMD se numără Attestation Keys, Device Identity Keys și chei utilizate pentru autentificare TLS.
A doua vulnerabilitate folosește timpul de răspuns al TPM-ului. CVE-2026-6727 este probabil și mai interesantă din punct de vedere tehnic.
Aceasta este o vulnerabilitate de tip timing side-channel în implementarea decriptării RSA OAEP. Atacatorul trimite în mod repetat comenzi către TPM și măsoară foarte precis cât durează procesarea acestora.
Diferențele foarte mici de timp pot dezvălui informații despre operația criptografică efectuată în interior.
Prin repetarea procesului și analizarea răspunsurilor, atacatorul poate recupera informații care permit decriptarea anumitor date criptate pentru chei RSA gestionate de TPM. Printre acestea se pot afla credential blobs, import blobs sau session salts.
În anumite condiții, vulnerabilitatea poate fi folosită și pentru falsificarea cheilor TPM folosite pentru attestation.
Niciuna dintre cele două vulnerabilități nu permite unui atacator să trimită pur și simplu un pachet prin internet și să preia controlul unui PC cu Ryzen. Ambele atacuri necesită acces local la sistem și privilegii ridicate. Cu alte cuvinte, un atacator trebuie să fi reușit deja să execute cod cu drepturi importante pe calculator înainte să poată exploata vulnerabilitatea TPM.
Din acest motiv, pentru utilizatorul obișnuit riscul imediat este mai redus decât în cazul unei vulnerabilități remote code execution care poate fi exploatată direct prin rețea.
Problema devine însă mult mai serioasă în mediul enterprise, unde TPM este folosit pentru autentificare, certificate, verificarea integrității dispozitivelor și alte mecanisme care presupun că acest modul reprezintă o rădăcină de încredere.
Practic, dacă un atacator a compromis deja suficient de mult sistemul, vulnerabilitățile îi pot permite să atace chiar mecanismul care ar trebui să demonstreze că dispozitivul este de încredere.
Soluția vine prin BIOS
AMD a pregătit deja variantele corectate ale firmware-ului și le-a trimis producătorilor de sisteme și plăci de bază.
Pentru Ryzen 3000, AMD indică ComboAM4PI 1.0.0.11. Pentru Ryzen 4000 și 5000 apare ComboAM4v2PI 1.2.0.12, iar pentru platformele AM5 cu Ryzen 7000, 8000 și 9000 una dintre versiunile corectate este ComboAM5PI 1.2.0.3k. Există și alte ramuri de firmware, în funcție de platformă și producător.
AMD furnizează firmware-ul către ASUS, Gigabyte, MSI, ASRock și ceilalți producători, iar fiecare îl integrează în propriul BIOS. Pentru utilizator este suficient să verifice pagina de suport a plăcii de bază sau a laptopului și să instaleze cea mai nouă versiune care include actualizările de securitate corespunzătoare.
În cazul sistemelor AM4 mai vechi, disponibilitatea update-ului va depinde și de cât timp mai oferă producătorul suport pentru placa respectivă.
Dacă aveți un sistem Ryzen, în special unul folosit zilnic pentru muncă sau care utilizează BitLocker și alte funcții de securitate Windows, merită să verificați în perioada următoare pagina producătorului plăcii de bază sau a laptopului.
Participa si tu la discutie!