Electrecord, simbolul industriei muzicale românești, a ieșit din insolvență după ce un investitor privat a achitat principalele datorii și a preluat compania.
Fondată în 1932, Electrecord a fost „coloana sonoră” a României timp de decenii, lansând artiști legendari și păstrând un catalog unic de muzică românească. După ani de dificultăți financiare și procese, compania era aproape de dispariție, însă noul proprietar promite relansarea brandului și digitalizarea arhivei istorice.
Acum ceva vreme, să tot fie o săptămână sau două, am auzit la radio o piesă a lui Aurelian Temișan, pe care o prezenta produsă de casa de discuri românească și am ignorat total subiectul, crezând că e vorba de o melodie din trecut.
Potrivit Profit.ro, investitorul – al cărui nume nu a fost dezvăluit în detaliu – a plătit datoriile și a scos Electrecord din insolvență, cu planuri de modernizare și extindere pe platforme digitale. Obiectivul este ca muzica românească din arhiva Electrecord să fie accesibilă global, prin streaming și colaborări cu servicii internaționale. În plus, compania intenționează să revină pe piața fizică cu ediții speciale pe vinil, mizând pe nostalgia și revenirea formatelor retro.
Electrecord a fost prima casă de discuri din România și singura care a supraviețuit tranziției post-comuniste, dar a pierdut teren în fața labelurilor internaționale și a platformelor online. Relansarea ar putea readuce în atenție artiști clasici și generații noi, într-un moment în care muzica românească are tot mai multă vizibilitate pe scenele globale.
Acum, nu știu voi, dar eu am prins vremurile cu Marioara Murărescu prezentând de pe scena Sălii Palatului, la TVR1, albumele Electrecord. Cred că am acasă, la părinți, și ceva casete audio de prin anii 1999-2000 scoase de ei.
Chiar m-as bucura ca stirea sa fie reala iar inentia sa se materializeze!
Situatia este adevarata, vechiul catalog Electrecord de pe platformele de streaming a fost acum 3 zile inlocuit cu noi versiuni remasterizate ale albumelor. Sper sa digitalizeze si restul albumelor din arhiva, fiindca au ramas o multime inca nepublicate de pe banda magnetica, nu au apucat literalmente sa mai faca asta de prin 2017.
Singurul lucru care nu-mi place in toata treaba asta sunt copertile care sunt extrem de castrate, cel mai probabil trecute printr-un filtru cu IA, fiindca se observa multe artefacte in imagini, iar fetele artistilor sunt de multe ori distorsionate.