Este doar puțin mai mare decât luna Pământului, dar orbitează în jurul gigantului Jupiter. Io poartă numele unei fecioare care a fost iubită de Zeus. În mitologia antică a grecilor, Zeus a transformat-o într-o junincă în încercarea de a o ascunde de soția sa geloasă, Hera.
Luna Io a fost descoperită de Galileo Galilei și Simon Marius în 1610 și este unul dintre cei patru sateliți galileeni ai lui Jupiter și este cea mai apropiată de planetă. Apropo, Simon Marius nu este român, ci de origine germană…
Suprafața lui Io este brăzdată de vulcani activi și de râuri de lavă, generând un peisaj demn de Infernul lui Dante. Sau, na, de unele cercuri de acolo. Pare și chiar este total inospitalier pentru o civilizație ca a noastră.
Pentru că este corpul ceresc cu cea mai activă și puternică activitate vulcanică, luna lui Jupiter a fost mai tot timpul un punct de interes pentru astronomi și oameni de știință. Teoria general acceptată este că natura ei este generată de forțele de atracție exercitate de planeta mamă și cealaltă lună de lângă ea – Europa. Aceste forțe mari trag asupra corpului stâncos al lui Io, generând o căldură de fricțiune uriașă în interiorul său. Dar modul în care această căldură este stocată și deplasată rămâne un mister.
În 2011, cercetătorii au raportat că mantaua lui Io nu ar putea fi complet solidă. Măsurătorile magnetice ale lui Io, efectuate de nava spațială Galileo, au indicat că trebuie să existe un strat conductor de electricitate în interiorul ei. Un strat subteran global care să conțină rocă topită, au scris cercetătorii, s-ar potrivi.
Mai nou, măsurătorile par să indice existența unei mari mase de magmă la interior. Doar că nu aveam cum să aflăm dacă discutăm despre un uriaș ocean planetar subteran sau multe pungi de magmă, separate.
Pornind de la această calculele anterioare, doi oameni de știință de la Caltech au calculat că un strat mixt de magmă și rocă solidă sub scoarța lui Io ar fi fundamental instabil la nivelul de încălzire pe care ei îl prevăd în interiorul lunii. Roca topită și cea solidă s-ar separa în straturi distincte, iar roca topită s-ar unifica într-o mare subterană. Concluzia finală este [că] Io are un ocean de magmă.
O altă rezultantă a studiilor recente spune că miezul lunii este metalic și solid, la fel ca la Terra noastră.
Sursa: sciencenews.org