Indiferent daca utilizati un PC modern sau unul care poate fi expus intr-un muzeu, un telefon mobil smart/tableta sau un laptop, toate utilizeaza memorie RAM.
Cu un ritm considerabil mai redus decat cel al placilor video sau al procesoarelor, dar mai eficient, memoriile RAM au evoluat fara a se grabi. Primul model de memorie RAM sau Random Access Memory a aparut in 1957 si a fost produsa intr-un laborator. In 1964 avea loc prima productie in masa de catre Fairchild Semiconductor. In anii 80, cand Intel a lansat procesorul i486/80486, memoria RAM – mai specific FPM DRAM (Fast Memory Page) – a prins avant si a inceput sa fie utilizata la scara mai larga pe masura ce s-a inregistrat o cerere mai mare de calculatoare.
In perioada anilor 1990 a aparut memoria SDRAM care aducea anumite avantaje: viteze mai mari de transfer al datelor, consum mai mic sau latime de banda mai mare. Aceasta se sincroniza cu frecventa procesorului printr-un singur transfer.
Anii 2000 au introdus memoria DDR (Double Data Rate) care exact cum ii spune numele a dublat rata de transfer a datelor prin tranferarea lor pe ambele „fronturi” ale semnalului de ceas: crescator si descrescator. 20 de ani mai tarziu, memoria DDR a ajuns la cea de a 5-a versiune si este cea pe care se bazeaza toate PC-urile moderne la ora actuala. Comparativ cu memoria DDR4 care a devenit foarte raspandita, lansata in 2014 cu productia planificata sa fie oprita anul acesta, memoria DDR5 aduce consum mai mic iar numarul de comenzi sau transferuri pe care le poate gestiona pe secunda a crescut considerabil. In timp ce DDR4 avea frecvente intre 1866 si 3200Mhz, DDR 5 poate ajunge pana la 8800Mhz.
Pe langa viteza/frecventa, latenta memoriilor joaca de asmenea un rol important in masurarea importantei memoriei fiind doua atribute cheie al standardului industriei memoriilor (JEDEC). Combinatia dintre viteza, maurata in megatransferuri pe secunda (MT/s) sau in Mhz, si latenta reprezzinta cel mai precis mod de masurare al performantei memoriei.
Latenca CAS (Column Address Strobe or Signal) a unui modul DRAM reprezinta numarul de „cicluri de ceas”necesare pentru ca modului sa acceseze un aumit set de date in-tuna dintre coloanele sale pentru a-l pune la dispozitie la iesire. Este numarul de cicluri de ceas necesare pentru ca memoria sa produca datele solicitate de CPU. O memorie DDR4 la 3200Mhz are latenta CAS 16 are nevoie de 16 cicluri de ceas pentru a trimite datele. Cu cat latenta este mai mica, cu atat mai repede va fi realizata sarcina. Insa impreuna cu aceasta trebuie luata in considerare si durata fiecarei ciclu.
Memoria DDR5 tinde sa aibe latenta CAS mai mare comparativ cu DDR4, in timp ce viteza de transfer este mult mai mare, ceea ce o face mai rapida in toate situatiile. In plus, viteza de transfer mare o face mai eficienta pentru aplicatii intense cum sunt cele cu inteligenta artificiala.
Calculatoarele de „acasa” sau ale consumatorilor prefera simplitate si viteza. Serverele si statiile de lucru profesionale au nevoie de stabilitate si flexibiliate. Aplicatiile specializate precum cele care au nevoie de acceleratoare grafice AI folosesc memorie ultra-perfromanta HBM.
Astfel, pe langa memoriile RAM cunoscute in randul consumatorilor, standardul industrial JEDEC nu defineste doar specificatiile pentru memoria DRAM ci determina si form-factorul memoriei pentru a se potrivi pe diferite platforme si medii de calcul.
- UDIMMs (unbuffered DIMMs) si SODIMMs (unbuffered Small Outline DIMMs) sunt cele mai cunoscute tipuri de module folosite in desktop-uri si laptopuri.
- pentru workstation-uri din categoria mainstream avem ECC (Error Correction Code) UDIMMs si ECC SODIMMs care asigura integritatea datelor pentru aplicatiile intensive de memorie
- serverele cu unul sau mai multe procesoare folosesc module RDIMMs (ECC Registered DIMMs) care dispun de un registru per modul, care e folosit drept tampon pentru datele tintre DRAM si controlerul de memorie. Aceste module sunt critice in mediile unde e necesara o cantitate imensa de memorie si fiabilitatea este esentiala
- LPDDR (Low Power DDR) a aparut in 2006 si o gasim in telefoanele mobile, dar incepand cu LPDDR5 aceasta poate fi folosita si in PC-uri si laptopuri de mici dimensiuni
- LRDIMMs (Load Reduced DIMMs) dispune de buffere de date pentru a reduce incarcarea asupra controlerului de memorie care ar impacta viteza. LRDIMM permite module de capacitate mare fara a sacrifica performanta si a fost introdusa prima oara pentru memoria DDR3 si apoi imbunatatita pentru DDR4.
Tehnologia HBM – dezvoltata de AMD in 2008 drept raspuns pentru cererea tot mai mare de memorie de inalta performanta si de capacitate mare alaturi de un consum mai redus. Aceasta foloseste o interfata de viteza mare pentru a gestiona o stiva 3D de straturi SDRAM intr-un singur pachet.
La fel ca in cazul procesoarelor, productia memoriei DRAM nu este lipsita de provocari. Fiecare modul DRAM proiectat are caracteristici unice indiferent de model sau modul. Este nevoie de inginerie avansata si precisa pentru a asigura fiabilitatea si performanta. Pentru a rezolva acest lucru este folosit un software specializat si protocoale riguroase de testare pentru ca fiecare tip de memorie sa functioneze fara erori.
Cipurile DRAM sunt produse pe procese de scara nanometrica unde chiar si variatii minime pot produce defecte afectand randamentul si performanta. Pentru a evita orice defect sunt alesi producatori de semiconductori care pot garanta niveluri ridicate de performanta si fiabilitate si care utilizeaza tehnici litografice de ultima ora alaturi de camere curate. Odata produse, toate memoriile DRAM trebuie sa treaca de controlul calitatii cu brio si sunt testate in conditii precare pentru a ajuta la identificarea si eliminarea unitatilor defecte, asigurand ca piata e populata doar cu memorii fiabile.
Cu tehnologiile AI in crestere si cu o nevoie de performanta si viteza, memoriile DDR vor continua sa evolueze pentru a face fata provocarilor. Standardul DDR6 este planificat pentru 2027, alaturi de tehnologii pentru mobile si sisteme small form factor – CAMM2 sau Clocked Unbufferred DIMMs (CUDIMMs) care urmareste o stabilitate crescuta si fiabilitate.
Uitandu-ma in portofoliu personal: primul PC l-am avut in 2001 si a fost echipat cu 128MB SDRAM din care 8MB alocati placii video. PC-ul respectiv mai primise inca o placuta de 128 si mai apoi inca una de 512 – ajunsese la „end of life” cu 768MB RAM. In 2005 am facut primul PC nou cu 512MB DDR RAM 400Mhz si la „end of life” ajunsese cu 2x 1GB Kingmax. Peste DDR2 am sarit avand laptop in perioada facultatii, iar in 2012 trecusem pe 16GB RAM DDR3 (4×4) 1600Mhz de la Kingston odata cu al treilea sistem. Aveam de gand sa achizitionez 8GB dar prinsesem o oferta si diferenta a fost foarte mica. In 2020 am trecut pe DDR4 cu un kit Kingston HyperX Predator Black 16GB DDR4 3200MHz CL16 Dual Channel, care a primit ulterior inca un kit Kingston FURY Beast 16GB DDR4 3200MHz CL16 luat la pret foarte bun de la resigilate, ajungand la 32GB RAM. O parte a sistemului a devenit „donator de organe” pentru PC-ul fratelui meu, iar in prezent utilizez un kit Kingston Fury Beast DDR5 4x16GB RAM la 6000Mhz cu latenta CL30.
Voi ce tip, capacitate si ce producator de memorie RAM folositi? Cate generatii de memorii RAM ati prins/utilizat?
am inceput prin 96 sau 97 cu mem edo ram cred ca se numeau, pe un 286 sau 386
Primul calculator pe care am pus mana a fost un CIP(ala avea memoria lipita pe undeva), prima memorie pe care am pus mana a fost EDO RAM si acum am 32GB de DDR4 Corsair Vengeance LPX Black. Mai sus de 32GB nu are rost sa merg, pentru ca nu am ce face cu ea.
primul cumparat a fost ddr400(takems 256mb x2 in dual channel!). acum prefer hyperx..
enervat ca la laptopuri iti spune ca slotul poate doar 8gb etc..chiar o sa testez o data sa vad daca sunt reale aceste limitari.
Nu mereu sunt reale, asa imi zicea si mie un laptop ca are limitare de 8GB dar a mers un modul de 16 fara probleme.
Dezvoltarea sistemului de operare Android va avea loc în întregime în spatele ușilor închise în viitor! Site-ul american ANDROID AUTHORITY a publicat un articol potrivit căruia Google a luat o decizie care va avea un impact masiv asupra proiectului Android Open Software. Pt a simplifica dezvoltarea sistemului de operare Android, Google nu va mai opera două ramuri de dezvoltare.
Anterior, Google menținea două ramuri principale de dezvoltare Android, cea pt varianta publică AOSP și ramura sa internă de dezvoltare. Ramura AOSP este licențiată sub Apache 2.0, ceea ce permite oricui să utilizeze, să distribuie sau să modifice sistemele de operare pe AOSP fără a fi nevoit să plătească taxe de licență sau să elibereze codul sursă. Accesul la ramura de dezvoltare internă este limitat la companiile care au un acord de licență Google Mobile Services (GMS).
Google a confirmat pt ANDROID AUTHORITY că angajamentul de a elibera codul sursă al Android va continua să fie onorat, astfel încât această schimbare nu înseamnă că Android va fi închis. Codul pt nucleul Android va continua, de asemenea, să fie publicat, deoarece este licențiat sub GPLv2, care impune publicarea codului sursă și este separat de AOSP. Fiecare smartphone sau tabletă Android conține un nucleu Linux. Versiunea kernelului instalată pe un dispozitiv poate fi vizualizată în Setări, la secțiunea Despre dispozitiv > Info software. Detaliile pot fi aflate și cu ajutorul unui emulator de terminal, cum ar fi Termux.
Ce anume se va schimba?
Componente precum sistemul de construcție, motorul de actualizare, stiva Bluetooth, cadrul de virtualizare și configurația SELinux au fost dezvoltate până acum în întregime în domeniul public. Ciclurile în care acestea vor fi lansate în viitor sunt încă neclare, la fel ca și modelul de participare pt părțile terțe care nu au un contract GMS. Ce înseamnă acest lucru pt numeroasele sisteme de operare care se bazează pe AOSP este, de asemenea, neclar în acest moment. Cei responsabili pt proiecte precum LineageOS, GrapheneOS, VollaOS sau /e/OS vor trebui să se adapteze. Actualizarea acestor derivate, cunoscute și sub numele de ROM-uri personalizate, va avea de suferit în mod previzibil.
Opinie.
Acest proces indică cât de dependente sunt aceste proiecte de Google. Este puțin probabil să existe o dezvoltare ulterioară fără inițiatorul AOSP. Este puțin probabil ca Open Handset Alliance (OHA), care a fost fondată de Google, să se opună Google dacă dorește să continue să facă afaceri cu această companie, care domină piața sistemelor de operare mobile într-un duopol cu Apple în mari părți ale lumii. De altfel, site-ul web al acestei alianțe este la fel ca în 2011. În cazul în care Google va utiliza într-o zi abordări precum Project Fuchsia pt a înlocui Android, acesta va fi cel mai probabil cel mai de succes sistem de operare bazat pe GNU Linux. Google însuși a dovedit cu Chrome OS, Huawei cu HarmonyOS, proiecte precum Anbox, Waydroid, Myriad/Jolla Android Support sau Andromeda că compatibilitatea cu stocul imens de aplicații Android nu este o problemă.
Sa aiba, nu aibe