Sustine blogul cumparand prin linkurile afiliate, fără vreun cost suplimentar pentru tine: 
Auchan, Carefour, Kaufland, Lidl, Metro, Penny, Profi sau Selgros – toate marile lanțuri de hyper- sau supermarketuri sau retaileri mari au aplicații mobile pentru clienții lor. Ba mai mult, mai nou au și magazinele de bricolaj…
Disclaimer: ordinea magazinelor de mai sus este alfabetică, nu am încasat vreun ban de la unii să fie înaintea altora!
De ce am adus în discuție aplicațiile magazinelor? Ei bine, pentru că mai toate, posibil chiar toate, să ofere opțiunea de a primi bonul fiscal direct acolo, digital. Iar pentru majoritatea dintre noi, bonurile sunt doar acele bucăți de hârtie care sunt aruncate la primul coș, chiar în magazine. Bine, unii mai puțin tineri își aduc aminte de Loteria Bonurilor, iar cei mai bătrâni de atât, poate mai țin minte cum arătau chitanțele de mână, de la taxi sau magazine…
În ciuda ritmului rapid al digitalizării în sectorul bancar, chitanțele pe hârtie sunt ultimul bastion al unei lumi analogice. Și atâta timp cât rămân analogice, ele rămân, de asemenea, limitate în ceea ce privește valoarea lor. Nu numai că ele oferă detalii la nivel de articol și informații despre forma de plată, dar vin și cu detalii despre cumpărător și despre comerciant, care pot fi folosite și pentru decont, sau garanție, dacă va fi cazul…
Problema majoră a bonurilor este că sunt tipărite pe o hârtie termosensibilă, care se șterge în timp sau, de la prea multă expunere la căldură. Prin urmare, dacă vă păstrați bonul de la achiziția unui produs în mașină, peste vară, se prea poate ca în octombrie, pe când aveți nevoie de el pentru garanție, să fie șters deja… Într-o lume tot mai atentă la risipă și înclinată spre un consum rezonabil și sustenabil, trecerea de la suportul pe hârtie la unul digital mi se pare un pas logic și de bun-simț.
Avantajele acestui tip de bonuri digitale, pe lângă partea eco, sunt multiple. Spre exemplu, folosindu-le, puteți avea acces la ele oriunde și oricând. Am un prieten care își face un buget săptămânal, cu ce a cheltuit și pe ce anume. În loc de câteva teancuri de bonuri prin portofel – de la cumpărăturile pentru acasă, la mesele în oraș sau cumpărături pentru birou – ar putea folosi telefonul. Oricum ține evidența într-un fișier excel salvat la el pe cloud…
De asemenea, dacă vreți să vă aduceți aminte ce marcă de ciocolată i-ați luat iubitei luna trecută, nu e nevoie decât de o căutare rapidă prin bonurile de la magazin. De data aceasta nu e nevoie să vă benoclați (scuzați expresia total neacademică) prin zeci sau sute de bonuri, ci faceți asta direct pe telefon, tabletă sau laptop.
In plus, dacă din motive obiective, aveți nevoie de el printat, opțiunea este extrem de simplă – le trimiteți pe mail și le listați acasă, la birou sau pe unde sunteți…
Bineînțeles că acest tip de bonuri fiscale vine și cu dezavantaje: fiecare comerciant va continua să folosească aplicația proprie pentru a le stoca (deși și aici este o rezolvare facilă: o setare în acel app care să le trimită pe adresa dumneavoastră de e-mail), sau vor exista situații când sunteți nevoiți să cumpărați ceva rapid, de la magazinul de cartier, care nu are așa ceva. Plus acel procent de oameni care refuză trecerea la soluții digitale, pentru că numărul fiarei și dacii liberi! 
Soluția nu este una singură și nu se aplică oricui, dar cred că o situație în care bonurile inutile nu mai sunt printate ar fi de folos și naturii, dar și oamenilor.
PS: Cel mai amuzant mi se pare cum au gândit (sau nu) cei de la Selgros bonurile lor. Uitați aici un exemplu…
Eu ca împătimit de tehnologie pot fi de acord cu un astfel de punct de vedere, nu am obiecții la modul general. Dar…
Trebuie avut în vedere că în acest moment există o pătură largă a populației( în principal persoanele în vârstă de peste 55-60 ani) care nu se descurcă cu aplicațiile mobile și care nici măcar nu utilizează cardul la cumpărături, telefonul nici atât. Aceștia sunt obișnuiți să își scoată banii cash de pe card după ce primesc salariul sau pensia utilizând în continuare vechea metodă de plată. Vorbesc despre o majoritate a acestora.
Din păcate nu sunt puțini și nici șanse prea mari de a a se adapta digitalizării nu sunt.
De aceea cred că suportul pe hârtie va mai avea ceva viață, inclusiv în cazul bonurilor fiscale.
Asa este, dar hai sa facem si si. Nu cred ca o solutie unica poate fi panaceu
De acord.
De vină este de fapt legislația (comună UE) care leagă fiscalizarea de tipărirea pe hârtie și înmânarea personală a bonului de către vânzător cumpărătorului (amândoi fiind sancționabili în caz contrar). Este doar o altă problemă care demonstrează realitatea tristă – UE este un monstru birocratic care nu înțelege corect nici termenul de digitalizare nici cel de fiscalizare.
Ue monstrul birocratic? In america inca se mai dau salariile pe check-uri si se duc oamenii sa isi ia banii de la banca.
Vorbesti in necunostinta de cauza. Nu impiedica nimeni Romania sa-si schimbe legislatia caselor de marcat.
În acest caz, UE nu împiedică nimic. În țările mai cu apă caldă din UE te întreabă la casă dacă vrei să tipăreṣti bonul sau nu. O soluție simplă, de bun simț, uṣor de aplicat. Probabil va apărea ṣi la noi cât de curând.
Hai ca clarificam subiectele astea de tehnologie simplu si eficient – atat voi cat si zoso. Nu toata lumea are smartphone – nu toti cei ce au smartphone au chef sa instaleze apliatiile ca sa aibe bonul digital, nu toti cei care cumpara sunt persoane fizice. Mai sunt unii care trebuie sa le inregistreze in contabilitate. In plus – daca nu am avea hartia termosensibila la dispozitia noastra nu apareau restul producatorilor care dau de mancare la o armata de oameni sau dezvoltarile tehnologice facute de catre Mitsubishi Paper. Nu spune nimeni ca modul asta de munca este perfect – dar iar vedem gramul de praf din ochi si nu vedem problemele. Vrei o tema de gandire si reala ingrijorare: gunoaiele din bucuresti din fundeni de pe langa calea ferata sau gunoaiele de pe campurile agricole din buzau, slobozia, braila. Astea sunt probleme nu bonul de la selgros. Parerea mea.
Salut
Uite, chiar la final am spus asa: Soluția nu este una singură și nu se aplică oricui, dar cred că o situație în care bonurile inutile nu mai sunt printate ar fi de folos și naturii, dar și oamenilor. Prin urmare, nu se aplica pentru toti. Dar, daca te uiti in bula ta, iti garantez ca majoritatea ar accepta bon online, ca oricum il au in aplicatie.
Legat de ce spui tu, asa e, dar nu e subiect de blog de IT gunoiul de pe campurile agricole, desi e o problema majora!
Toate aplicațiile de genu sunt niște gunoaie .efectiv gunoaie . Mai bine ar fi integrat cu portofelul digital. Cele oficiale apple google pay.nu prostii 3rd party. Cine vrea exclusiv bon digital sa aiba optiunea sa aleaga in portofel daca vrea bon digital si pos-ul sa stie.sa ai bonul direct in apple și google pay atunci când plătești cu cardul. În dreptul tranzacției.asta mai lipsea sa țin în telefon toate gunoaiele de aplicatii.
OK, fie, intr-un portofel virtual, pe SPV, dar nu pe hartie
Solutia e simpla si e de fapt 2:
– daca vrei sa iti instalezi aplicatia si bifezi ca vrei chitanta digitala, cand scanezi codul la casa sa nu iti mai tipareasca chitanta (cine nu vrea sa instaleze aplicatia sau sa nu bifeze sa primeasca in continuare si bonul fizic)
– o solutie centralizata la nivel de stat (ca tot aceste case de marcat sun conectate la ANAF si trimit toate bonurile) SPV sau ceva de genul asta sa iti vezi toate bonurile
corect
In esenta este o risipa de resurse (si aici ma refer la hartie in primul rand). Dar , deocamdata, e singurul lucru care iti mai anonimizeaza partea de consum. Integrarea digitala totala a consumului ar insemna o grava pierdere de libertate dpdv al individului. Ce se intampla acu inca e voluntar. Daca vreau sa folosesc o aplicatie a unui magazin pentru a avea acces la bonuri in format digital e inca alegerea mea . Da … la farmacie si in tot mai multe magazine esti intrebat de faimosul „card de fidelitate”….dar inca sunt optionale.
In momentul in care totul ar fi digitalizat pratic cineva ar avea acces 100% la obiceiurile tale de consum, ti-ar putea urmari si mai usor traseul de-a lungul zilei (nu ca acum nu se colecteaza data prin telefoane, in draci). De la asta pana la ce fac chinezii acum cu supravegherea video in masa nu e decat un pas …. practic supravegherea aia ar lega o fata de chitanta …. ca in rest nu ar mai ramane ceva ascuns.
O fii bine, nu o fii bine ….dracu mai stie … oricum acolo se va ajunge.
personal, cat timp oricum ma urmareste google, apple, amazon etc, nu am problema sa cumpar folosind o aplicatie care imi ia din libertate. Vorba ta, oricum ajungem ca in Enemy of the State
Cel mai simplu e sa se tipareasca un bon doar la cerere sau daca sunt produse cu termen de garantie.
Daca s-ar aplica asta la magazinele mari, atunci ar fi deja un mare castig.
Daca iti cumperi niste alimente atunci e putin probabil sa ai nevoie de bonul tiparit.
Daca iti cumperi si un electrocasnic, atunci probabil ai nevoie de bon pentru garantie.
Trebuie schimbat si mecanismul de iesire de la casele self-service. Acolo trebuie sa scanezi codul de bare de pe bon.
Pana cand sa ajungem sa rezolvam problema cu bonurile, exista o alta problema cu hartia care poate fi rezolvata SI MAI USOR decat cea cu bonurile: activarea facturilor electronice.
In felul acesta nu vor mai fi printate pe hartie si plimbate de postas pana la cutiile postale, ca in 1974.
Sunt inca foarte surprins sa vad atat de multe facturi in cutiile postale, inclusiv in blocurile unde media de varsta a locuitorilor e sub 35 de ani.
Just my 2 cents…
trebuie sa existe, daca s-ar putea pe hartie/tus eco. in uk te intreaba daca vrei chitanta, iar aplicatia magazinului, daca are, nu-ti arata chitanta.
de ce ai vrea ca banca, guvernul si oricine sa stie ce ai cumparat tu toata viata?
Nu toate magazinele au aplicații mobile, mai ales cele de cartier, cele din piețe, magazine proprii de desfacere (măcelării, carmangerii, brutării, cofetării etc). Autorul se gândește doar la super/hiper magazine dar eu, unul, nu le agreez, fiindcă aproape i-au distrus pe micii producători/comercianți. În plus, de la super/hiper magazin, aproape tot timpul cumpărăm ce NU ne trebuie, acesta fiind modelul lor de business.
Corect. Am mai spus ca nu se poate aplica peste tot ideea mea. Deși a menționat aici cineva ideea de a face disponibil SPV pentru asta.
Pe de alta parte, faptul ca tu cumperi din magazinele mari ce nu vrei sau ce nu trebuie zice mai multe despre tine decât despre magazine.
Nu e chiar asa . In magazinele foarte mari oferta este pe masura si aproape intotdeauna te mai alegi si cu ceva in plus fata de lista initiala de cumparaturi . Si da , asta este modelul lor de business si ratiunea pentru care au fost construite . Vezi ceva nou pe care vrei sa il incerci sau ceva ,, la oferta ” si iti pare avantajos desi in momentul ala nu ai nevoie de el , etc…
Important e sa fie optional, cine doreste poate sa isi instaleze o aplicatie daca doreste sa isi monitorizeze cheltuielile.
„eu, unul, nu le agreez, fiindcă aproape i-au distrus pe micii producători/comercianți” … sincer si-au facut-o cu mana lor, in mare parte sunt comercianti ca sa nu zic bisnitari care mai pun 20-30% in plus fata de aceleasi produse de la supermarkete. Cu ce ma ajuta sa ii imbogatesc pe ei?! Unde vezi tu producatori reali in piete? Sunt tot niste bisnitari pentru ca producatorii nu gasesc locuri libere in piete si sunt nevoiti sa vanda toata marfa la tarabagii.
„de la super/hiper magazin, aproape tot timpul cumpărăm ce NU ne trebuie” … dar Cine te pune? Te obliga cineva? Iti baga cineva cu forta mana in buzunar? E optiunea ta si depinde de caracterul tau. E ca si cum ai zice ca din cauza magazinelor care vand alcool oamenii devin alcoolici. Ca daca nu ar fi acele magazine nu ar avea de unde sa cumpere si sa bea.
Ideal, as vedea o aplicatie universala de eBonuri, cu un cont si card de „loialitate” universal, sa fie valabil in toate magazinele mari. La final de luna sa poti sa vezi toate bonurile comasate de la toate magazinele. Ideal, sa ofere si codul produselor, sa poti genera rapoarte cu istoricul preturilor la produsele cumparate, sau sa poti compara pretul produselor la diferite magazine.