Pentru fanii genului SF, discuțiile despre spațiu, timp și dimensiunile acestora sunt destul de des întâlnite în cărți sau filme. Pentru populația generală, poate doar Einstein să fie cunoscut ca teoretician.
Ca fan al seriilor Star Trek, am mai auzit ceva în domeniu, dar nu sunt extrem de familiar cu subiectul. Acolo, spre exemplu, se discută despre the fabric of time and space, dar există o limitare cu privire la viteza cu care cineva poate călători. Peste 10 warp, timpul și spațiul se condensează și legile fizicii nu se mai pot aplica. Într-un singur episod a fost testată teoria, iar personajul repsectiv a povestit că în acel moment a trăit în toate cele trei momente ale timpului, nu doar în prezent.
Teoreticienii de la universitățile din Varșovia și Oxford au avut curiozitatea de a gândi cum ar fi percepută lumea noastră de către observatorii care se deplasează mai repede decât lumina într-un vid. O astfel de viziune ar fi diferită de cea pe care o întâlnim zilnic, cu prezența nu numai a unor fenomene spontane, ci și a unor particule care parcurg mai multe căi simultan. În plus, însăși conceptul de timp ar fi complet modificat, pentru că o astfel de existență a avea doar o dimensiune a spațiului, dar trei ale timpului.
La începutul secolului XX, Albert Einstein a redefinit complet modul în care percepem timpul și spațiul. Spațiul tridimensional a căpătat o a patra dimensiune – timpul, iar conceptele de timp și spațiu, până atunci separate, au început să fie tratate ca un întreg. În teoria specială a relativității formulată în 1905 de Albert Einstein, timpul și spațiul diferă doar prin semnul din unele ecuații, explică profesorul Andrzej Dragan, fizician la Facultatea de Fizică a Universității din Varșovia și la Centrul pentru Tehnologii Cuantice al Universității Naționale din Singapore.
Einstein și-a bazat teoria specială a relativității pe două ipoteze – principiul relativității al lui Galileo și constanța vitezei luminii. După cum susține Andrzej Dragan, primul principiu este crucial, care presupune că, în orice sistem inerțial, legile fizicii sunt aceleași, iar toți observatorii inerțiali sunt egali.
În mod obișnuit, teoria este posibilă pentru obiecte sau ființe care se mișcă cu viteze sub cea a luminii, însă nu există dovezi că nu s-a aplica și celor care depășesc această barieră. În acest ultim caz, spre deosebire de ceea ce știm noi, cele patru dimensiuni spațiu-timp s-ar împărți total diferit: doar una spațială și trei temporale.
După cum dovedesc autorii publicației, includerea observatorilor superluminali în descriere necesită crearea unei noi definiții a vitezei și a cinematicii. Această nouă definiție păstrează postulatul lui Einstein privind constanța vitezei luminii în vid, chiar și pentru observatorii superluminali – demonstrează autorii lucrării.
Sursa: scitechdaily.com
nu prea se intelege nimic…eu sunt totusi curios daca si cum functioneaa legatura cuntica…si daca exista si in timp…adica sa te conectezi la trecut sau viitor cand/unde vrei.