
Mașinile moderne au devenit, într-un fel, niște telefoane pe roți. Au ecrane mari, meniuri, aplicații, conectivitate, update-uri, comenzi vocale și tot felul de funcții care arată bine în broșuri. Problema este că, în viața reală, lucrurile nu funcționează mereu atât de frumos.
Cel mai nou studiu J.D. Power Initial Quality Study 2026 arată o situație interesantă. Per total, mașinile noi au devenit mai bune, cu mai puține probleme raportate în primele 90 de zile de utilizare. Doar că există o categorie care s-a înrăutățit: infotainment-ul. Adică zona aceea pe care producătorii auto o prezintă de ani buni ca fiind marele pas spre viitor.
În segmentul mass-market, J.D. Power vorbește despre 44,4 probleme raportate la 100 de vehicule în zona de infotainment. Nu înseamnă că aproape jumătate dintre mașini au ecranul stricat, ci că la fiecare 100 de mașini au fost raportate, în medie, 44,4 probleme legate de sistemele multimedia, conectivitate, ecrane sau integrarea cu telefonul.
Cele mai mari bătăi de cap vin de la Apple CarPlay și Android Auto. Aici apare una dintre marile ironii ale industriei auto moderne. Producătorii vor să transforme mașina într-un gadget, dar software-ul mașinii nu ține pasul cu software-ul telefonului. Apple și Google pot livra rapid update-uri pentru telefoane, însă producătorii auto trebuie să se asigure că sistemele lor rămân compatibile, stabile și sigure. Iar asta nu este deloc simplu, mai ales când infotainment-ul este conectat cu tot mai multe funcții ale mașinii.
Problema nu este doar că se mai blochează un meniu sau că telefonul nu se conectează din prima. Problema reală este că ecranul a devenit centrul de comandă al mașinii. Pe unele modele, din ecran schimbi clima, încălzirea în scaune, oglinzile, modurile de condus, luminile, uneori chiar și setări care înainte aveau butoane clare și ușor de găsit fără să te uiți.
Și aici apare partea periculoasă. Potrivit J.D. Power, dintre șoferii care au raportat o problemă de distragere cauzată de mașină, 46% au indicat ecranul tactil sau sistemul de infotainment. Nu este greu de înțeles de ce. Una este să rotești o rotiță pentru temperatură fără să-ți iei ochii de la drum și alta este să intri prin trei meniuri ca să modifici viteza ventilației.
Industria începe să înțeleagă mesajul. Volkswagen a spus deja că butoanele fizice vor reveni pe mașinile sale, iar șeful mărcii a numit această direcție „non-negociabilă”. Hyundai a ajuns la o concluzie asemănătoare, după ce feedback-ul clienților a arătat că oamenii preferă în continuare butoanele și rotițele pentru funcțiile importante. Iar Euro NCAP va ține cont, din 2026, de modul în care sunt gândite comenzile mașinii, inclusiv de existența unor comenzi fizice pentru funcții folosite des.
Asta nu înseamnă că ecranele trebuie să dispară. Un sistem multimedia bun este util. Navigația, camera de marșarier, integrarea cu telefonul, informațiile despre consum sau despre sistemele de siguranță sunt ok pe un ecran. Dar nu orice comandă trebuie îngropată într-un meniu doar pentru că așa pare mai modern.
Producătorii auto au copiat mult din zona smartphone-urilor, dar au uitat un detaliu important: telefonul îl folosești stând pe loc, în mână, cu toată atenția pe el. Mașina o conduci cu 50, 90 sau 130 km/h, printre alți participanți la trafic. În acel moment, o comandă simplă, fizică, pe care o simți cu degetele, este de multe ori mai bună decât un ecran mare și spectaculos.
Probabil direcția corectă este una de echilibru. Ecran mare pentru funcțiile complexe și pentru informații, dar butoane reale pentru lucrurile esențiale: climă, volum, avarii, dezaburire, ștergătoare, lumini și alte comenzi pe care le folosești în mers. Pentru că uneori progresul nu înseamnă să pui totul pe un display, ci să faci mașina mai ușor și mai sigur de folosit.
Iar dacă studiul J.D. Power ne arată ceva, este că șoferii nu resping tehnologia. Resping tehnologia prost implementată.






Participa si tu la discutie!