S-a tot discutat despre sancțiunile economice pe care SUA le tot impun asupra Chinei. Doar că nu am prea văzut nimic despre relația Uniunii Europene cu marele stat asiatic, care este și ea tensionată. Tot mai tensionată…
Un studiu recent al unei companii de consultanță în management arată că două din trei companii europene intenționează să-și transfere unele dintre activitățile de business din China în alte state. În plus, tendința globală este de a înlocui China cu alte țări asiatice, precum India, Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan și Indonezia.
Ordinea aleasă de respondenți ca locație de dezvoltare pune Europa pe primul loc (66%), urmată de Asia (47%), America de Nord (37%) și America de Sud (33%), în timp ce perspectiva asupra piețelor din afara Europei devine din ce în ce mai critică. Astfel, 80% dintre manageri și investitori văd drept un aspect negativ dependența de piețe „străine”, 77% consideră că aceste piețe ridică probleme privind managementul riscurilor, iar 78% constată că aceste piețe non-europene le-au cauzat dificultăți privind lanțurile de aprovizionare.
Ceea ce se anunța de ceva devreme devine acum realitate – o Uniune Europeană matură devine tot mai conștientă de localizarea proceselor de producție, iar piața de aici are nevoie de produse locale, pentru a evita plata taxelor vamale. China este principala victimă, cu 62% dintre companiile europene având planuri foarte clare de relocare din această țară. Nici SUA nu stă prea bine, pentru că 54% au planuri similare și în privința relocării de acolo. În plus, 85% dintre cei care au răspuns la sondaj apreciază costul conformității cu cerințele de reglementare locale pe piețele externe, în special China și SUA, ca fiind foarte mare.
Managerii intervievați sunt de părere că vor profita de relocarea activităților în țările din estul Europei datorită costurilor mai mici. România poate beneficia destul de mult de pe urma acestei tendințe, mai ales datorită exitenței aici a unor businessuri internaționale. Acest lucru poate fi observat şi din nivelul investiţiilor directe record în 2022, de peste 11 miliarde de EUR, de aproape 4 ori mai mult faţă de 2020.
În ceea ce privește viitorul globalizării, 27% dintre respondenți consideră că acest fenomen va continua în cadrul unor blocuri comerciale, 19% dintre aceștia cred că va fi greu de împăcat globalizarea cu sustenabilitatea pe termen lung, 17% se așteaptă ca, în viitor, să scadă gradul de globalizare, iar 15% că aceasta se va reîntoarce la nivelurile de dinaintea crizei Covid, în următorii ani.
Studiul Horváth, intitulat „Deglobalization Tendencies”, a fost realizat, anul trecut, prin chestionarea a 150 de top manageri din toate industriile, din 6 piețe europene principale: Germania, Franța, Italia, Polonia, Spania și Marea Britanie. Managerii intervievați lucrează pentru companii cu vânzări anuale de cel puțin 200 de milioane de euro.
Ce ar fi interesant de urmărit ar fi cât de mult va ști să beneficieze de aceste tendințe, mai ales că avem mari carențe la nivel de sisteme de educație și administrativ…
Nu cred ca acest studiu este real pentru ca nu se pupa cu situatia economica globala actuala. In momentul de fata pe plan global este o criza energetica ce afecteaza in principiu Europa. Cam ce tip de afacere poti fi ca sa doresti sa-ti multi business-ul de la forta de munca ieftina, materie prima ieftina si abundenta intr-o tara din Europa care are preturi mari de productie si perspectiva negativa pe termen lung? Din contra, sunt rapoarte care arata o situatie alarmanta in Germania cu multe companii private care isi muta productia in India si China. Si daca esti nationalist inrait nu poti supravietui pentru ca te omoara concurenta cu preturi mult mai mici.
Muta pe dracu,unde gasesc prosti precum chinezii sa munceasca 18 ore aproape gratis?