Pentru ca problema superconductorilor se apropie din ce in ce mai bine de o rezolvare, cercetatorii incep sa-si orienteze atentia asupra unei probleme diametral opuse: superizolatorii. Acestea ar fi materiale care ar avea o rezistenta electrica aproape infinita, nelasand practic nici un electron sa treaca.
Din pacate, si aceste materiale se lovesc de aceeasi problema ca si rudele lor indepartate de care am vorbit mai sus: nu prea pot exista (cel putin pana acum) la o temperatura apropiata de de cea a camerei. Si ele vor temperaturi apropiate de 0 ºK (-273 ºC).
Primul superizolator descoperit este nitridul de titaniu. Acesta devine de 100 000 % de ori mai rezistent la trecerea curentului electric cand este racit spre zero absolut. Acest efect are la baza fenomenul Cooper, ce presupune imperecherea electronilor doi cate doi. Fiecare pereche se izoleaza, si electricitatea este inhibata.
Ce este foarte interesant este ca tot fenomenul Cooper sta si la baza superconductibilitatii. Insa aici fiecare electron se leaga atat de cel dinaintea lui, cat si de cel din urma, formand sirusi nesfarsite. Mai mult, majoritatea materialelor sunt atat superconductoare cat si superizolatoare, in functie de grosimea in care au fost prelucrate.
Pentru a fi un superizolator, nitridul de titaniu trebuie sa fie sub forma unei foite extrem de subtiri.