Primul și singurul DLC pe care The Dark Ages îl primește adresează multe dintre criticile jocului de bază, adaugă profunzime în povestea Slayer-ului, legând-o de Doom (1993), și îi va mulțumi pe fanii seriei.
Povestea continuă exact de unde s-a terminat The Dark Ages, cu Slayer-ul rănit fizic după confruntarea finală. Acesta este trădat și trimis în Purgatoriu. Prima parte interesantă din trilogia 2016 apare aici. La origini, Slayer-ul este un simplu om, dar până acum l-am văzut portretizat doar ca o mașinărie de ucis, neînfricată și neobosită. În Revelations, ni se readuce aminte originea simpla a acestuia printr-o traumă pe care a trăit-o în timpul unei misiuni pe Pământ si o trasatura umana: vulnerabilitatea. Aceasta este folosită împotriva lui ca punct slab și așa ajunge în Purgatoriu. Este o abordare interesantă, care prinde și face o conexiune excelentă cu Doom (1993). Să nu vă mai spun că aflăm și originea armurii Praetor. Restul sper să descoperiți jucându-l.
Dar destul despre poveste — puțini joacă Doom pentru poveste, iar abordarea de „less is more” care a funcționat în Eternal merge și aici. Adaugă mult mister și continuă să clădească imaginea unică a Slayer-ului.
id Software are niște minți strălucite (sau avea, aflăm mai târziu de ce): în 10 ani au lansat 3 jocuri Doom și 3 DLC-uri. Cu fiecare joc și DLC nou, aceștia au inovat pe partea de gameplay. Dacă întrebi fanii care dintre titluri a fost preferatul lor în materie de gameplay, se vor împărți în cel puțin trei tabere, majoritatea optând pentru Doom (2016) și Eternal. Eu sunt #teamEternal. The Dark Ages a fost criticat că se simte lent și că e ușor. Nu e deloc ușor pe dificultate maximă, dar fanii au fost surprinși de gameplay-ul încetinit comparativ cu Eternal. Vești bune dacă v-a plăcut Eternal: Revelations accelerează, iar pentru asta Slayer-ul a primit o nouă armă: o suliță. Jucătorii pot comuta între scut și suliță pentru a da naștere unor noi combo-uri. Sulița îl face pe Slayer mai agil, mai vertical, mai apropiat de mișcările din Eternal, în timp ce scutul păstrează gameplay-ul din jocul de bază. Ar fi fost interesant dacă se putea combina sulița cu scutul, fie și pentru o singură secvență scurtă.
Astfel, gameplay-ul devine extrem de alert, oferind o doză uriașă de adrenalină și o satisfacție pe măsură. Sulița se integrează foarte bine în peisaj și în stilul de joc, făcându-mă aproape să uit de scut. Jocul rămâne provocator pe nivelurile de dificultate ridicate, iar gestionarea resurselor, schimbarea armelor și mișcarea continuă rămân elementele-cheie pentru supraviețuire.
Povestea începe dintr-un hub în care te vei întoarce periodic și vei vizita alte 4 locații total diferite ca tematică. Cei de la id Software au refăcut în stil retro și 4 niveluri din Doom (1993), care pot fi jucate opțional.
Am adunat mai jos toate punctele critice ale jocului de bază care au fost adresate:
- coloana sonora – noua coloana este dementiala
- secventele cu dragonul sau cu robotul Atlan nu exista (mie mi-au placut cele cu Atlan)
- sulita echilibreaza gameplay-ul si jucatorii pot alege cum abordeaza confruntarile
- mai putine filmulete cinematice si poveste mai mult transmisa in-game
Revelations este un DLC al naibii de reușit și mai bun decât jocul de bază. Oferă cam 10 ore de conținut dacă vrei să faci totul pe cea mai scăzută dificultate și te poate duce spre zeci de ore dacă cauți provocări și vrei să experimentezi diverse stiluri de joc — cum ar fi doar cu sulița, doar cu scutul sau combinate.
Din păcate, chiar cu o zi înainte de lansarea DLC-ului, Microsoft a anunțat concedierea a 136 de developeri de la id Software, dintr-un total de 185. Informațiile de pe internet legate de viitorul studioului și de ce va mai putea produce sunt neclare. Cert este că, dacă acesta este finalul saga Doom, seria se încheie on a high note.
Optimistul din mine speră ca timeline-ul actual Doom să mai primească încă un joc și un DLC, care să continue finalul construit în Revelations și să explice începutul lui Doom (2016). Dacă ar face asta, practic saga Doom (reboot) ar deveni un loop infinit de rip and tear. Are un 9/10 de la mine.
Participa si tu la discutie!