Ecranele OLED domină telefoanele mobile și au cucerit o parte semnificativă din piața de televizoare high-end, datorită imaginilor clare, nivelelor profunde de negru și unghiurilor largi de vizualizare.
Dar tehnologia OLED nu se descurcă mai bine decât alternativa – LCD-urile – în ceea ce privește longevitatea sau luminozitatea. Și eficiența energetică este o incertitudine, în funcție de imaginile afișate.
Anul acesta, OLED-ul va primi un impuls semnificativ în toate aceste trei metrici, când materialele OLED fosforescente albastre (PHOLED) devin disponibile comercial. Universal Display Corp. (UDC), care urmărește această tehnologie de decenii, spune că în curând va începe producția în masă.
Pentru a aprecia de ce un OLED albastru PHOLED este atât de important, trebuie să înțelegeți diferența dintre OLED-urile convenționale și cele noi, fosforescente. Și apoi trebuie să luați în considerare structura ecranelor OLED de astăzi.
OLED-urile – diodele organice electroluminescente – transformă energia electrică direct în fotoni. Acestea au mai multe straturi, inclusiv un catod, un anod și un strat emisiv. Când curentul trece printr-un OLED, electronii părăsesc catodul și găurile părăsesc anodul; acestea se recombină în stratul emisiv central, unindu-se în excitoni și eliberând fie lumină, fie căldură pe măsură ce se descompun.
În funcție de modul în care sunt aliniate stările de spin ale moleculelor, acest proces poate genera două tipuri de excitoni: singlete și triplete. Singletele sunt în mod tipic mai puțin numeroase decât tripletele, într-un raport de trei la unu, explică Michael Hack de la UDC. Aceasta este o problemă, deoarece în OLED-urile tradiționale – adică fluorescente – numai cele dintîi emit fotoni, în timp ce tripletele își eliberează energia sub formă de căldură.
Personal apreciez orice formă de evoluție tehnologică, dar îmi aduc aminte că OLED-urile nu au ajuns nicidecum prea mainstream, așa că s-ar putea să ne grăbim cu PHOLED-urile. Bine, este și o parte bună – se vor ieftini televizoarele OLED, iar eu chiar am în plan să cumpăr unul, anul acesta sau prin 2025. Depinde cât de repede se lanseaza PHOLED-TV-urile, aș zice. 🙂
Sursa: spectrum.ieee.org
Luminozitatea nu cred că mai este o problemă la OLED față de LCD-urile clasice. Pe telefoane un display OLED ajunge în peak și la peste 3 000 nits, iar televizoare există deja cu luminozitate pe la 2 000 nits, nu se mai face diferență din acest punct de vedre față de LCD LEE în sensul ca nu mai e considerat un dezavantaj.
În ce privește longevitatea nu aș putea să mă pronunț, dar dacă ar fi sa iau ca exemplu experiența personală aș spune că nici acolo nu sunt mai prejos ecranele OLED.
În acest sens eu am deținut un vârf de gamă Samsung(6 500 lei în 2017) al cărui panou a cedat alternativ de două ori, prima dată a fost schimbat la 2 ani de la achiziție după care după încă un an a cedat și al doilea panou definitiv. Repet, un TV high-end, nu vreunul de buget.
După care am achiziționat în 2020 cam cu același preț(6 500 lei) un LG OLED care are 4 ani deja și nu dă momentan semne de oboseală, iar calitatea imaginii este net superioară fostului QLED din seria de top de la Samsung.
Concluzia este că ori Samsung stă foarte prost pe parte de fiabilitate, ori ecranele OLED chiar sunt mature și nu mai suferă la longevitate față de cele LCD LED.
Ecranele OLED sunt facute de LG, toate. Difera softul din spate si procesorul folosit, iar aici fiecare producator face o treaba mai buna sau mai proasta. Cei mai smecheri pe procesoare sunt Panasonic, iar la soft sunt tot numarul 1. Si cand spun numarul 1 nu ma refer la cat de bine se misca prin meniu sau cate zeci de aplicatii suporta. Vorbesc strict de cum stie sa redea un film si cum proceseaza informatia.
1. Panasonic
2. Sony
3.LG