Astronomii au descoperit că unele regiuni active de pe Soare, acele zone întunecate și magnetice pe care le vedem ca pete solare, se comportă ca niște adevărate fabrici de erupții: rămân active mai multe rotații solare la rând și produc mult mai multe flare-uri decât ar fi de așteptat.
Analiza, bazată pe date adunate inclusiv cu ajutorul voluntarilor într-un proiect de „citizen science”, arată că regiunile active „longevive” sunt de 3 până la 6 ori mai predispuse să genereze cele mai puternice erupții solare decât regiunile care apar și dispar rapid, ceea ce le face extrem de importante pentru prognoza meteo spațială.
Echipa condusă de Emily Mason și Kara Kniezewski a încercat să urmărească aceste regiuni care tot reapar pe aceeași lungime de heliolongitudine, deși Soarele se rotește și fața vizibilă se schimbă constant. Datele, completate de observațiile sondei Solar Orbiter care vede și partea „ascunsă” a Soarelui, arată că există așa-numite „cuiburi de regiuni active” care pot menține un ritm ridicat de erupții timp de luni de zile și chiar mai mult, așa cum s-a întâmplat cu regiuni precum AR3664, responsabile pentru furtuni geomagnetice serioase în 2024. Problema este că, deși știm acum că aceste regiuni există și sunt periculoase, nu înțelegem încă în detaliu de ce anumite configurații magnetice devin atât de productive în flare-uri, iar altele, la fel de mari, rămân relativ calme.
Rezultatele sugerează că stabilitatea pe termen lung a câmpului magnetic în aceste zone joacă un rol-cheie: acolo unde fluxul magnetic continuă să fie „alimentat” din interiorul Soarelui, se acumulează suficientă energie pentru erupții repetate, în timp ce regiunile mai efemere nu apucă să ajungă la același nivel de tensiune. Pentru agențiile spațiale și operatorii de rețele electrice, asta înseamnă că nu mai este suficient să ne uităm doar la mărimea unei pete solare, ci trebuie urmărit și „istoricul” unei regiuni active: dacă a tot produs flare-uri puternice timp de două-trei rotații, șansele să mai lovească încă o dată cresc semnificativ.
Mie mi se pare foarte interesant că o parte din această descoperire vine din munca voluntarilor care au sortat manual imagini și evenimente, ceva ce algoritmii nu reușeau să facă la fel de bine când vine vorba de tipare subtile în timp. În același timp, faptul că încă nu știm exact „de ce” aceste uzine de erupții se formează ne amintește cât de incomplet este modelul nostru despre câmpul magnetic al Soarelui și cât de mult depindem, ca civilizație conectată la sateliți și rețele electrice, de un fenomen pe care abia începem să-l înțelegem cu adevărat.
Participa si tu la discutie!