V-am spus că fiu-miu este pasionat de spațiu?* Cred că de câteva ori deja. Doar că de la el îmi vin și idei de articole. Pentru că, mai nou, Google s-a prins și el de asta și îmi recomandă știri și video-uri din domeniu.
Ei bine, ieri am primit la recomandări pe YouTube următorul filmuleț. Nu vă mint, știam eu ceva de pe vremurile mele din școală, dar mi s-a părut interesant să văd de ce soarele, planetele, lunile și asteroizii stau aproximativ în același plan.
Acum 4,5 miliarde de ani, cam pe când sistemul nostru solar era doar un nor masiv, care se învârtea, cu praf și gaz, acesta a devenit atât de mare, încât, deși tocmai a fost umplut cu molecule de praf și gaze, norul în sine a început să se prăbușească și să se micșoreze sub propria sa masă. Bine mie îmi place mai mult explicația asta:
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
Pe măsură ce norul a început să se prăbușească, s-a aplatizat și el. Imaginați-vă că un fabricant de pizza aruncă în aer o placă de aluat care se învârte. Pe măsură ce se rotește, aluatul se extinde, dar devine din ce în ce mai subțire și plat. Așa s-a întâmplat cu sistemul solar foarte timpuriu. Explicația îî aparține lui Nader Haghighipour, astronom la Universitatea Hawaii din Mānoa, nu sunt eu atât de plastic!
Între timp, în centrul acestui nor mereu aplatizat, toate acele molecule de gaz s-au strâns atât de mult, încât s-au încălzit. Sub forța exercitată de căldură și presiune, atomii de hidrogen și heliu au fuzionat și au declanșat o reacție nucleară lungă de miliarde de ani sub forma unei stele incipiente, dar care urma să devină soarele nostru. În următorii 50 de milioane de ani, astrul a continuat să crească, colectând gazele și praful din jurul său și expulzând valuri de căldură intensă și radiații. Încet, soarele în creștere a creat un spațiu gol în jurul lui, de forma gogoșii pe care o cumpărăm de la mall.
Pe măsură ce soarele a tot crescut, norul a tot continuat să se prăbușească, formând „un disc în jurul stelei care devine tot mai plat și se extinde odată cu steaua din centru”, a spus Haghighipour. În cele din urmă, norul a devenit o structură plană, numită disc protoplanetar, care orbitează în jurul tinerei stele.
Timp de zeci de milioane de ani după aceea, particulele de praf din discul protoplanetar s-au răsucit ușor, lovindu-se uneori una de alta. Unii chiar au rămas împreună. Și de-a lungul acelor milioane de ani, acele particule au devenit boabe lungi de milimetru, iar acele boabe au devenit pietricele lungi de un centimetru, iar pietricelele au continuat să se ciocnească și să se lipească. În cele din urmă, cea mai mare parte a materialului din discul protoplanetar s-a lipit împreună pentru a forma obiecte uriașe. Unele dintre aceste obiecte au crescut atât de mari încât gravitația le-a modelat în planete sferice, planete pitice și sateliți naturali. Alte obiecte au devenit de formă neregulată, cum ar fi asteroizii sau cometele.
În ciuda dimensiunilor diferite ale acestor obiecte, ele au rămas mai mult sau mai puțin pe același plan, de unde provin materialele lor de construcție. De aceea, chiar și astăzi, cele opt planete ale sistemului solar și alte corpuri cerești orbitează aproximativ la același nivel.
Et voilà!
*ca să mă credeți pe cuvânt, ia uitați ce ghiozdan și-a ales:
Mersi pentru articol. Îmi place din când în când să mă opresc din nebunia cazurilor cu care mă ocup la lucru și să citesc despre ceva cu totul diferit față de ceea ce fac zi de zi
Ma bucur sa aud asta!
Superb citatul din „Scrisoarea I”