Sustine blogul cumparand prin linkurile afiliate, fără vreun cost suplimentar pentru tine: 
Au tot fost făcute studii cu privire la momentul și felul în care soarele nostru va ”muri”, iar rezultatele spun toate același lucru – sunt șanse extrem de mari ca omenirea să nu se mai afle aici, la acel moment. Fie că vom dispărea cu totul, fie că vom alege să migrăm spre alte planete sau sisteme solare, nu vom mai fi aici.
Dar un ultim studiu vine și adaugă ceva nou la ideea inițială, acceptată de mai toți oamenii de știință. Nu doar că soarele se va transforma într-o nebuloasă planetară – adică într-o bulă luminoasă de gaz și praf – dar acest eveniment va fi unul cu adevărat masiv!
Soarele este cel mai mare obiect din sistemul solar şi reprezintă 99,8% din masa acestuia. Acesta oferă și energie, fiind principala sursă de lumină și de căldură. Tot Soarele este cel care menține Pământul și restul planetelor pe orbitele lor actuale, iar curenţii electrici din stea „generează un câmp magnetic care este transportat prin sistemul solar de vântul solar”, explică NASA.
Soarele are o vechime de aproximativ 4,6 miliarde de ani – măsurat pe vârsta altor obiecte din sistemul solar care s-au format în același timp. Pe baza observațiilor altor stele, astronomii prezic că va ajunge la sfârșitul vieții în aproximativ încă 10 miliarde de ani.
În aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele se va transforma într-un gigant roșu. Acesta va fi primul pas în ciclul de ”moarte” al stelei noastre. Miezul i se va micșora, dar straturile sale exterioare se vor extinde până la orbita lui Marte, înghițind planeta noastră în acest proces. Asta dacă Terra se va mai afla acolo, pentru că se pot întâmpla multe, în acest timp.
Un lucru este sigur: până atunci, cu siguranță nu vom mai fi în jur. De fapt, umanității îi rămâne doar aproximativ un miliard de ani, cu excepția cazului în care găsim o cale de a supraviețui în afara planetei, sau chiar a sistemului solar. Asta pentru că Soarele crește în luminozitate cu aproximativ 10% la fiecare miliard de ani. Iar creșterea luminozității va pune capăt vieții pe Pământ. Oceanele noastre se vor evapora, iar suprafața va deveni prea fierbinte pentru a se forma apa.
Ceea ce urmează după formarea gigantului roșu este dificil de calculat. Mai multe studii anterioare au descoperit că, pentru a se forma o nebuloasă planetară strălucitoare, steaua inițială trebuie să fi fost de până la două ori mai masivă decât Soarele.
Cu toate acestea, un studiu mai vechi a folosit modelarea computerizată pentru a determina că, la fel ca 90% din alte stele, Soarele nostru este cel mai probabil să se micșoreze de la un gigant roșu pentru a deveni o pitică albă și apoi să ajungă o nebuloasă planetară.
Când o stea moare, ea scoate în spațiu o masă de gaz și praf – cunoscută sub numele de anvelopă. Anvelopa poate fi până la jumătate din masa stelei. Acest lucru dezvăluie miezul stelei, care până în acest moment al vieții stelei rulează fără combustibil, oprindu-se în cele din urmă și înainte de a muri în cele din urmă. Abia atunci miezul fierbinte face ca învelișul expulzat să strălucească puternic timp de aproximativ 10.000 de ani – o scurtă perioadă în astronomie. Acesta este ceea ce face vizibilă nebuloasa planetară. Unele sunt atât de strălucitoare încât pot fi văzute de la distanțe extrem de mari care măsoară zeci de milioane de ani lumină, unde steaua însăși ar fi fost mult prea slabă pentru a o vedea. (astrofizicianul Albert Zijlstra de la Universitatea din Manchester din Marea Britanie, unul dintre autorii lucrării)
Nebuloasele planetare sunt relativ comune în tot Universul observabil, cu cele faimoase, inclusiv Nebuloasa Helix, Nebuloasa Ochi de Pisică sau Nebuloasa Inelară. Ele sunt numite nebuloase planetare, nu pentru că au de fapt ceva de-a face cu planetele, ci pentru că, atunci când primele au fost descoperite de William Herschel la sfârșitul secolului al XVIII-lea, acestea erau asemănătoare cu aspectele planetelor prin telescoapele vremii.
Cu aproape 30 de ani în urmă, astronomii au observat ceva ciudat: cele mai strălucitoare nebuloase planetare din alte galaxii au aproximativ același nivel de luminozitate. Aceasta înseamnă că, cel puțin teoretic, uitându-se la nebuloasele planetare din alte galaxii, astronomii pot calcula cât de departe sunt.
Sursa: sciencealert.com
Banuiesc ca astia sunt cei care ne spun sa nu mai consumam oua sau lapte, daca nu vrem sa murim.Ce le stiu astia pe toate …si nu au nici capul mare.Sunt satul de teorii nejustificate.natura isi urmeaza cursul, daca unii dobitoci nu-i baga bete-n roate.Ei sunt cei care distrug…in numele stiintei. Cand o fi sa fie tot excrocii si hotii vor parasi planeta, ei sunt cei care fura averi, omul normal, care si respecta reguli si natura…nu va avea niciodata sanse in fata jigodiilor.Si razboaiele au fost duse de oamenii simpli , ca sa traiasca familii cu mizerabili bine… politicienii si popii de azi.
Ai sarit peste doza de dimineata?
De ce mosule opincit…tu iei doze zilnice ? In comparatie cu tine… eu nu -s dependent de pastile, prefer sa spun ce cred, necontrolat de medicamente.Fa si tu o pauza sa vezi cum este.
Asta este preocuparea oamenilor de stiinta, sa afle modul in care soarele va muri? Cred ca are trebui sa ii preocupe cu totul altceva, felul in care vom muri noi daca se continua in modul asta, sa nenorocim natura, zic.
Daca n-ati aflat pana acum, exista mai multe stiinte, implicit mai multe categorii de oameni de stiinta. Astrofizica, cosmologia si oamenii lor se ocupa cu cercetari de felul mentionat in articol, meteorologia si biologia cu altceva. Ba exista si psihologia si antropologia, cele care se ocupa sa afle de ce societatea, cultura si tehnologia progreseaza, dar omul de rand ramane cel mai adesea acelasi dobitoc. Raspunsul e cica ignoranta, cu care respectivii atat de bine se complac, ba chiar se simt si mandri de asta si reactioneaza negativ la orice incercare de a-i scoate din confortul ei.
Daca se raceste acum putin poate rezolvam si noi problema incalzirii globale.
e cam racit deja. sa vezi distractie cand isi revine..