Ieri am dat peste clipul de mai jos, un scurt documentar de 7 minute despre pirateria in Cuba, unde doar 5% din populatie are internet, ca tot vorbeam despre subiectul asta. Clipul imi trezeste si mie niste amintiri aproape similare.
Trecem peste perioada dischetelor, cand imparteai ceva pe 5 dischete si una se strica, era sfarsitul pamantului. In fine, cei peste 22-23 de ani care cititi acest articol sigur ati prins vremurile in care totul se lua pe CD-uri: seriale, muzica, programe. Dupa care a aparut DC++ cu un server in reteaua prin care ieseai si pe internet, unde toata lumea dadea la toata lumea si unde era cineva, cel putin o persoana, care distribuia noutatile. Schema asta inca mai functioneaza in caminele studentesti unde torrentele sunt blocate.
Insa metoda celor din Cuba e la fel cu a noastra de acum 10 ani.
[Sursa]
Baiatu baiatu !
Cele mai noi jocuri : nfs + half life + red alert + motoGP + age of empires (pe acelasi cd)
100 de mii ….
~piata unirii 2001
Good times. Când mergeai pe la dealer-ul de CD-uri din oraș și te uitai pe un Excell Sheet ce jocuri să-ți scrie.
Eu am prins si imprumutul de casete magnetice insa probabil ca si noi am fi fost la fel daca ramanea la putere ‘cel mai iubit fiu’. Pana la urma astea sunt cazurile care te fac sa te gandesti de doua ori inainte de a incrimina pe cineva pentru ‘piraterie’. Si inainte de internet imprumutai o carte de la colegi si poate nici ca o mai vedeai inapoi dar primeai la schimb altele. Iar goana dupa profit a unora naste monstrii gen VW. Bine ca MS a lasat-o mai moale (vezi Insiders). Deci cand modificam legea dreptului de autor ca sa nu incalce legea dreptului la informare personala? Adica atata timp cat informatia este folosita in scopuri strict personale sa nu mai aiba nimeni nimc de comentat?