O echipă internațională de astrofizicieni spune că a găsit „piesa lipsă” din puzzle-ul formării galaxiilor la începutul universului: simulări noi, numite COLIBRE, care includ în sfârșit gaz foarte rece și praf cosmic în interiorul galaxiilor, nu doar gaz fierbinte și simplificat ca în modelele vechi.
Folosind supercomputere și de până la 20 de ori mai multă „rezoluție” decât generațiile anterioare de simulări, cercetătorii au reușit să reproducă mult mai fidel atât galaxiile apropiate de noi, cât și pe cele extrem de îndepărtate observate recent de telescopul James Webb, din perioada când universul era încă foarte tânăr.
Diferența cheie este că, în trecut, codurile numerice îi obligau pe oameni de știință să oprească artificial răcirea gazului sub aproximativ zece mii de grade, pentru că era prea complicat de calculat comportamentul norilor mai reci, plini de molecule și praf. Realitatea observată spune însă altceva: stelele se nasc în buzunare de gaz foarte rece și dens, la temperaturi mult mai mici, iar praful joacă un rol esențial în felul în care acest gaz se răcește și se adună. În noile simulări, aceste procese fizice și chimice suplimentare au fost introduse explicit, iar rezultatul este că galaxiile simulate arată mult mai aproape de ce vede James Webb la „zorii timpului”, inclusiv ca dimensiune, masă și distribuție a stelelor.
Pentru mine, partea cea mai interesantă este că studiul nu răstoarnă modelul cosmologic standard, ci îl întărește. De câțiva ani, observațiile lui James Webb au părut să pună sub semnul întrebării teoria actuală, arătând galaxii foarte mature, foarte devreme în istoria universului. COLIBRE sugerează că o parte importantă a problemei era la noi, nu la univers: dacă ignori gazul rece, praful și modul în care vânturile stelare și găurile negre „suflă” materia în afara galaxiilor, simulările îți dau un tablou prea simplu, care nu mai seamănă cu realitatea. Când pui în ecuație toate aceste ingrediente „murdare”, imaginea devine mai complexă, dar și mai coerentă cu datele, iar universul de după Big Bang nu mai pare atât de „imposibil”.
Participa si tu la discutie!