În Rusia, proiectul de internet suveran a trecut încă un prag important în această săptămână, după ce utilizatorii din Moscova și din alte regiuni au raportat blocaje și degradări masive de acces la servicii occidentale, dar și la aplicații de mesagerie folosite pe scară largă. Pe scurt, autoritățile au arătat că pot controla nu doar ce se vede pe internet, ci și cum ajungi la acel conținut, inclusiv prin măsuri care fac inutilă o parte dintre VPN-uri.
Semnalul cel mai clar vine din zona infrastructurii de bază. Presa rusă independentă a relatat că, pentru prima dată la scară largă, în sistemul de domenii controlat de stat au început să fie eliminate domenii către resurse interzise, ceea ce înseamnă că, pentru un segment de utilizatori, site-urile nu mai apar ca fiind blocate, ci ca și cum nu ar exista. Practic, nu mai primești un mesaj de interdicție, ci un răspuns de tipul site inexistent, o schimbare de tactică ce împinge și mai mult internetul rusesc spre un ecosistem separat de restul lumii.
În paralel, Roskomnadzor a intensificat presiunea pe zona de mesagerie. Telegram a intrat oficial în regim de restricții, cu perturbări raportate de utilizatori, iar măsurile au fost prezentate ca răspuns la presupuse încălcări ale legislației. Mai important este efectul secundar: chiar și voci pro-război, inclusiv bloggeri militari și persoane din zona de front, au criticat public decizia, tocmai pentru că Telegram a devenit un instrument real de coordonare și informare în timp aproape real.
Pe aceeași linie, WhatsApp a fost țintit de o tentativă de blocare completă, potrivit declarațiilor venite dinspre companie și relatărilor din presa internațională. Contextul este același: Moscova încearcă să împingă utilizatorii către alternative locale, inclusiv către aplicații susținute sau tolerate de stat. Toate aceste episoade nu apar din senin. Ele se leagă direct de legea internetului suveran, adoptată în 2019, care a creat cadrul legal și tehnic prin care statul poate redirecționa, filtra și izola traficul de internet în interiorul Rusiei, folosind echipamente și tehnologii de tip DPI, adică inspecție profundă a pachetelor.
Scopul declarat a fost reziliența, însă în practică mecanismul funcționează ca o pârghie de cenzură și control, activabilă rapid, regional sau național. Iar controlul nu mai este doar despre adrese și aplicații, ci și despre conținut. Rusia investește de ani buni în automatizarea filtrării, inclusiv prin sisteme de analiză care pot citi text și recunoaște elemente din imagini și video pentru a identifica materiale interzise.
Reuters descria încă din 2023 un astfel de instrument, Oculus, gândit pentru scanare și detectare la volum mare. Într-un internet împins spre autoizolare, astfel de sisteme devin, inevitabil, parte din infrastructura de zi cu zi, nu doar dintr-un aparat de control folosit punctual. Miza pentru Kremlin este simplă: un internet care funcționează, dar după regulile statului, cu servicii străine ținute la distanță, cu accesul la informație modelat prin filtre tehnice și printr-o arhitectură de domenii și routare pe care o poți rescrie din mers. Iar reacțiile venite chiar din interiorul taberei pro-Kremlin arată o problemă clasică pentru orice regim de control total: când strângi șurubul prea tare, nu mai suferă doar vocile incomode, ci și propriile canale de comunicare, propriile comunități și propriile fluxuri logistice.
Dacă cineva mai avea dubii că internetul suveran nu e un slogan, ci o infrastructură funcțională, săptămâna asta a fost o demonstrație de forță. Nu neapărat printr-o rupere totală de restul internetului, ci printr-un set de măsuri care arată cât de ușor poate fi împinsă o metropolă precum Moscova într-o versiune de internet în care unele servicii dispar, unele devin greu de folosit, iar o parte din ocoliri devin brusc inutile.
[sursa]
Participa si tu la discutie!