Atacul cibernetic care a blocat timp de săptămâni sistemele ANCPI și platforma e-Terra a arătat cât de dependentă a devenit România de infrastructura digitală.
Acum, un caz din Statele Unite demonstrează că există un risc la fel de mare chiar și atunci când nu există hackeri: poți pierde accesul la date fără ca acestea să fie șterse vreodată.
Postul american Nine PBS din St. Louis încearcă să recupereze peste 50 TB de arhive care acoperă aproximativ 70 de ani de istorie locală. Problema nu este că datele au fost distruse sau criptate de ransomware. Problema este că furnizorul de stocare în cloud, Open Source Storage (OSS), a dispărut practic din peisaj, iar postul TV a rămas fără acces la propriile informații.
Arhiva include emisiuni, fotografii și materiale video istorice, inclusiv documentarea inundațiilor din 1993, perioada pandemiei și numeroase evenimente importante pentru comunitatea din St. Louis. Toate datele există încă, însă sunt blocate într-un centru de date Iron Mountain, iar accesul la ele a ajuns subiect de proces în instanță.
La prima vedere, povestea pare complet diferită de cea a ANCPI. În realitate, lecția este aceeași.
În cazul ANCPI, problema a fost un atac cibernetic care a paralizat accesul la sistemele informatice și a blocat zeci de mii de cereri. În cazul Nine PBS, infrastructura funcționează, datele există, însă organizația nu le poate accesa din cauza unui lanț contractual și a problemelor unui furnizor terț. Rezultatul este însă similar: activitatea este afectată pentru că informațiile nu mai sunt disponibile atunci când este nevoie de ele.
Aici apare și opinia mea probabil nepopulară. În ultimii ani am auzit de nenumărate ori că „totul trebuie mutat în cloud”. Realitatea este că cloud-ul nu elimină riscurile. Le schimbă.
În trecut îți era teamă că se strică serverul din birou. Astăzi trebuie să te gândești ce se întâmplă dacă furnizorul dispare, este compromis, intră în insolvență, este atacat sau îți blochează accesul printr-un conflict contractual. Datele pot exista perfect intacte și totuși să nu poți ajunge la ele.
Exact acesta este motivul pentru care specialiștii insistă pe copii multiple de siguranță și pe planuri de continuitate. Nu este suficient să ai o copie în cloud. Trebuie să ai și o modalitate independentă de recuperare a informațiilor dacă furnizorul nu mai poate sau nu mai vrea să îți ofere acces.
Cazul Nine PBS ar trebui să fie urmărit atent și în România. După problemele recente de la ANCPI, devine tot mai clar că digitalizarea nu înseamnă doar aplicații moderne și servicii online. Înseamnă și reziliență, backup-uri, redundanță și proceduri clare pentru situațiile în care ceva merge prost.
Pentru că, în final, cea mai mare amenințare pentru date nu este întotdeauna hackerul. Uneori este simplul fapt că ajungi să depinzi complet de un singur sistem, de un singur furnizor sau de un singur punct de acces.
Participa si tu la discutie!