Cu toții o cunoaștem drept Planeta Roșie, iar numele îi vine de la aspectul uscat și deșertic pe care îl are. Rocile și nisipul bogate în fier au colorat-o astfel.
Doar că un nou studiu ne spune că, înainte, muuuult înainte de a fi așa, Marte a fost Water World. Iar când spun muuult înainte, asta înseamnă acum 4,5 miliarde de ani. Calculele au demonstrat că apa era îndeajuns pentru a o acoperi cu un ocean global de până la 300 de metri adâncime. Bineînțeles, asta venea la pachet cu o atmosferă mai densă, dar nu s-a demonstrat dacă și cu marțieni… 😛
Cercetătorii spun că toate planetele telurice – Mercur, Venus, Pământ și Marte – au fost bombardate masiv cu asteroizi, care conțineau molecule de apă înghețate și elemente organice. Practic, dintre cele toate cele patru menționate mai sus, Marte a fost prima care a putut oferi condiții prielnice apariției vieții.
Apropo, acest tip de planetă, în opoziție cu planetele gazoase, este compusă din roci și din metale care posedă în general trei învelișuri concentrice.
În scopul studiului lor, echipa internațională a raportat variabilitatea unui singur izotop de crom (54Cr) în meteoriții marțieni datați în această perioadă timpurie. Acești meteoriți făceau parte din scoarța marțiană la acea vreme și au fost ejectați din cauza impactului cu asteroizi care i-au trimis în spațiu.
Cu alte cuvinte, compoziția acestor meteoriți reprezintă crusta originală a lui Marte înainte ca asteroizii să depună apă și diverse elemente la suprafață.
Deoarece Marte nu are o tectonică a plăcilor activă precum Pământul, suprafața nu este supusă unei convecții și reciclări constante. Prin urmare, meteoriții detectați pe Marte acum miliarde de ani oferă o perspectivă unică asupra modului în care era aceasta la scurt timp după ce s-au format planetele din sistemul solar.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Institutul de Fizică a Globului din Paris (IPGP) al Universității din Paris, de la Centrul pentru formarea stelelor și planetelor (StarPlan) al Universității din Copenhaga, de la Institutul de Geochimie și Petrologie (GeoPetro) de la ETH Zürich și de la Institutul de Fizică al Universității din Berna.
Sursa: sciencealert.com