Când am început să scriu cest editorial avem în minte reacțiile de la această opinie nepopulară.
Ca să fiu sincer, aș fi putut oricând să folosesc ca model și comentariile de la artiolele de aici, aici sau aici, pentru că tot acolo ajungem. Și anume, permisul de conducere și automobilul personal nu sunt un drept garantat de lege! Prin urmare, logica cum că statul îngrădește dreptul cetățenilor sau accesul lor la așa ceva, prin măsuri precum cele menționate în link-urile de mai sus nu stă în picioare.
Asemenea unui act medical sau al unei licențe profesionale, permisul auto se obține doar dacă îndeplinești niște condiții minime. Nu e ceva ce primești automat la 18 ani, nu este garantat în constituția statului român și nici nu îl primești în plic la naștere. Trebuie să dovedești că știi legislația, că ai control asupra mașinii, că nu reprezinți un pericol public pe șosele. Ba mai mult, presupune că știi să scrii și să citești, oricât de greu v-ar fi să credeți asta! Ca să nu o mai lungesc, este un sistem care reglementează siguranța rutieră, nu un premiu de participare!
Faptul că tot mai mulți oameni dețin o mașină și carnet nu înseamnă că statul e obligat să faciliteze sau să subvenționeze acest proces. Da, avem drumuri, avem taxe și avem infrastructură. Atâta câtă avem, momentan.
Dar nimic din toate acestea nu conferă automat „dreptul constituțional” de a deține și folosi un automobil. Statul are obligația de a proteja drepturile fundamentale (libertatea de circulație, spre exemplu), nu de a garanta comoditatea acestui proces.
Mică paranteză: asta nu înseamnă că nu înțeleg utilitatea unui program național de înlocuire a automobilelor vechi, cum este Rabla, sau Rabla Plus, care permit achiziția de mașini noi sau chiar electrice. Doar că nu are obligația statul să faciliteze tuturor acest drept! Pentru că, după cum am scris mai sus, nu este un drept. Ai ales să stai la 30 km de primul oraș mare cu spital și magazine, poți apela la transportul în comun, la ambulanță, la un vecin sau te poți orienta să vezi cum te poți muta mai aproape! Știu că sună crud, dar și eu am făcut calculele astea când m-am mutat din oraș, cu doi copii și o singură mașină, deci este posibil.
Iar asta va suna și mai crud – ai salariul prea mic și nu îți permiți o mașină, atunci nu și-o permiți și gata! Nu trebuie să respire pietonii fumul nociv de la un Euro 2 adus de tine din Finlanda, de la muzeu, nu trebuie să înțeleagă ceilalți participanți din trafic de ce frânele nu au prins și ai intrat în mașinile de la stop, nu trebuie să plătească guvernul și restul românilor pentru mașina ta nouă!
Limitarea circulației în orașe aglomerate, taxele de congestie, interzicerea accesului în zone verzi pentru motoarele cu combustie, toate acestea nu sunt atacuri la adresa dreptului tău de a deține o mașină. Sunt măsuri de politici publice – menite să reducă poluarea, să încurajeze transportul alternativ și să ne aducă mai aproape de orașe locuibile. Și da, este mai greu să parchezi la mama zmăului și să aștepți un autobuz obosit care nu mai vine, să te ducă la primărie, în centru, unde ai treabă, dar asta e situația!
E timpul să recunoaștem că automobilul personal și carnetul de șofer nu sunt un pilon al democrației și nici un drept inalienabil. Este o alegere, un privilegiu și uneori un lux. Iar reacțiile vehemente la orice tentativă de reglementare – fie ea fiscală, ecologică sau urbană – trădează o mentalitate în care confortul personal primează în fața interesului colectiv.
S-ar putea ca, în viitor, opiniile ca aceasta să nu mai fie nepopulare… Dar, până atunci, vă aștept în secțiunea de comentarii – cu argumente, nu cu claxoane.