Gabi și-a luat un Duster nou pentru escapadele lui la pescuit, iar asta a fost știrea momentului luna acesta, pe site-ul nostru!
La fel ca în cauzul meu, când am decis să trec de pe Android pe iOS, s-au trezit destui care să îi explice lui Gabi de ce nu este ok ce a făcut el și, mult mai important, cum ar fi putut să își cheltuie mai cu cap banii. Banii lui, să ne înțelegem, că nu l-a sponsorizat Dacia cu vreun leu. Asta deși conduce și un Megan, din același grup, carevasăzică… 😛
A fost destul de amuzant să îi citesc articolul de follow-up, dar asta m-a dus cu gândul la alte situații cu care ne-am mai confruntat unii dintre noi, când ne-am cumpărat mașini noi. Așa că am făcut un mic research, ca să vorbesc la fel ca și corporatiștii din filmul românesc în vogă zilele astea, și am descoperit că există studii despre bugetul alocat de români pentru achiziția de mașini, fie ele noi sau second hand.
Conform Mediafax, cel mai mare procent de cumpărători îl are categoria 26-35 de ani, reprezentând 29.6% din totalul clienţilor finanţatorului auto. Aceştia se orientează către mărcile Audi şi Volkswagen, cu modelele A4 sau Passat. Pe lângă faptul că sunt uşor de întreţinut şi unele motorizări au un consum mai mic, sunt potrivite şi pentru familii, datorită dimensiunilor adecvate şi confortului oferit. Pentru această categorie de vârstă, costurile alocate de români variază între 1.000 şi 28.500 de euro.
Ei, problema majoră vine când ne uităm la cifre și descoperim că avem al doilea parc auto ca vechime din Europa, după Lituania:
Practic, românul clasic preferă mașinile second hand, cu vechime în jurul a 10 ani, în locul uneia noi, la preț similar. Și asta, pentru că mașina nouă cea mai la îndemână – ținând cont de dimensiuni și motorizare – este Dacia. Iar, după 50 de ani de comunism, nu i se pare deloc normal să ia tot mașină autohtonă, mai ales că știe el mai bine cât de fiabile sunt Loganurile, Sandero sau Dusterele!
Partea interesantă vine după achiziție, când sunt sărite din schemă reviziile periodice, schimburile de consumabile și verificările obligatorii, pe principiul ”las-o, că merge și-așa!” Apoi, același român get-beget, se crucește când vede că vecinul lui a murit într-un accident stupid, prea de tânăr și prea nevinovat…
Din păcate, astfel de situații sunt extrem de des întâlnite printre cunoscuți, iar majoritatea nu înțelege un principiu economic simplu (pentru care îmi voi lua destul hate ulterior): Mașina nu este o necesitate, cel puțin nu pentru majoritatea. Prin urmare, nu este obligatoriu să ai una în parcare. Iar dacă chiar ai nevoie de ea, dar nu ți-o permiți nouă, poate ar fi indicat să mai aștepți…