Sony demonstrează că achiziția digitală nu înseamnă deținerea produsului.
Tot mai mulți producători de jocuri, filme, software sau orice altă formă de produs digital se luptă să ne ia banii și să ne lase fără nimic în schimb. Cel mai recent caz vine de la Sony, care îi va lăsa pe mai mulți utilizatori fără filmele și serialele pe care le-au plătit și, cel mai probabil, fără să își primească banii înapoi. Motivul este descris foarte vag: vina este aruncată pe problemele legate de licențe.
Mesajul a apărut pe PlayStation UK, iar de la 1 septembrie 2026 tot conținutul licențiat de la StudioCanal, pentru care Sony nu a reușit să ajungă la o nouă înțelegere, va dispărea de pe platformă. Printre filmele care vor fi eliminate se numără producții clasice precum Terminator 2, Hot Fuzz, Rambo sau extraordinarul Pan’s Labyrinth. Nu este clar ce se va întâmpla cu acest conținut în alte regiuni.
Nu este pentru prima dată când Sony face acest lucru. În 2023, compania a eliminat peste 1.300 de producții Discovery TV, iar în 2022 alte 314 titluri din Germania și Austria.
Cel mai amuzant este mesajul prin care anunță eliminarea conținutului. Chiar la finalul acestuia apare sloganul „Play Has No Limits”.
[Sursa]
Din păcate, Sony reușește să amintească încă o dată un adevăr incomod al erei digitale: atunci când cumperi un produs în format digital, de multe ori nu îl deții cu adevărat, ci doar închiriezi accesul la el până când compania decide altfel.
Deciziile recente arată o abordare care pare tot mai orientată spre profit și tot mai puțin spre respectarea consumatorului. Când un client plătește prețul integral pentru un joc, un film sau alt conținut digital, este normal să se aștepte că va avea acces permanent la acel produs. În schimb, realitatea este că licențele pot expira, acordurile comerciale se pot schimba, iar conținutul poate dispărea din bibliotecă fără ca utilizatorul să aibă vreun control asupra situației.
Acesta este unul dintre cele mai mari dezavantaje ale ecosistemului digital promovat agresiv de companii precum Sony. Consumatorii sunt încurajați să renunțe la copiile fizice în favoarea comodității, doar pentru a descoperi mai târziu că „achiziția” lor este de fapt condiționată de contracte și politici pe care nu le pot influența.
Este frustrant să vezi cum o companie de dimensiunea Sony continuă să împingă limitele în această direcție. În loc să ofere mai multă siguranță și drepturi clienților care investesc sute sau chiar mii de euro în bibliotecile digitale, mesajul transmis pare să fie: plătești acum, dar accesul rămâne la discreția noastră.
Per total, situația reprezintă încă o lovitură pentru încrederea consumatorilor în proprietatea digitală. Sony nu face decât să întărească ideea că, în 2026, dacă ai cumpărat ceva digital, există întotdeauna riscul să descoperi că nu a fost niciodată cu adevărat al tău. Nota: 4/10. Comoditatea este excelentă, dar lipsa unei proprietăți reale și protecția insuficientă a cumpărătorilor transformă experiența într-una greu de recomandat.Noi consumatorii suntem ce-i care putem incuraja directia asta sau ne cumparand obligam companiile sa se conformeze nevoilor noastre nu invers.
Din punctul meu de vedere, consumatorul are puterea de a nu plati!
Toate companiile astea supravietuiesc pentru ca le sunt platite serviciile. Eu nu pot plati un abonament la un serviciu de streaming atunci cand stiu ca ei pot decide sa scoata continutul cand au ei chef.
La fel, nu as plati niciun joc fara sa il pot descarca si salva pe un suport fizic si daca nu vine cu cheia/licenta lui pe viata.
Si nu as plati niciun film pe care nu il pot descarca si salva pe suport extern.