Tranziția deja anunțată a Uniunii Europene, dar și a altor state, la mașinile electrice (detalii aici) este amenințată de deficitul de litiu, componenta cheie a bateriei acestora. În următorii zece ani cererea fabricilor europene va crește de cinci ori, depășind de două ori oferta.
O analiză a Financial Times pornește de la proiectarea planului Uniunii Europene de a interzice vânzările de mașini noi pe benzină și diesel până în 2035. Acest lucru înseamnă că până în 2030 cererea de litiu a uzinelor europene de automobile va crește până la 550 de mii de tone pe an. În același timp, sărăcia în litiu a Europei nu va permite o producție anuală mai mare de 200 de mii de tone din acest metal. Poate fi și acesta un motiv care a dus la decizia UE de a permite comercializarea mașinilor cu motooare termice, atât timp cât folosesc combustibili neutrii din punct de vedere al emisiilor de carbon (aici aveți detalii).
Ei bine, în acest context, a sosit informația cum că ONU deschide în luna iulie calea pentru începerea exploatării fundului oceanelor, în ciuda controverselor pe această temă. Practic, companiile vor putea utiliza și această resursă pentru a putea alimenta ”foamea” industriei auto.
În ultimele două săptămâni, Autoritatea Internațională pentru Fundul Mării (ISA) a stabilit standardele pentru practica nouă și controversată a forajului marin. Companiile care vor fi acceptate vor putea extrage cobalt, cupru, nichel și mangan – materiale cheie pentru baterii – din rocile numite “noduli polimetalici” de pe fundul oceanului, la adâncimi de 4 până la 6 km. Sunt abundente în zona Clarion-Clipperton din Oceanul Pacific de Nord, între Hawaii și Mexic.
Da, să începem cu… începutul și să vedem ce reprezintă acest proces. Exploatarea fundului oceanic se referă la extragerea resurselor naturale din adâncurile oceanului, cum ar fi metalele, mineralele, hidrocarburi, energie termică, hidrogen sulfurat, metan sau alte resurse biologice și genetice. Acest proces poate fi realizat prin mai multe metode, cum ar fi forajul, carotajul, dragarea și extracția hidrocarburilor prin platforme offshore.
Există anumite probleme legate de exploatarea fundului oceanic. De exemplu, aceasta poate avea un impact negativ asupra mediului marin și a ecosistemelor oceanice. Extracția resurselor naturale poate provoca daune ireparabile pentru anumite specii de organisme și poate perturba lanțurile alimentare oceanice. De asemenea, exploatarea poate provoca cutremure, tsunami și alte evenimente seismice.
Pe lângă aceste probleme, există și unele aspecte juridice legate de exploatarea fundului oceanic. Convenția ONU cu privire la dreptul mării stabilește reguli pentru exploatarea resurselor marine, care trebuie respectate de toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite. Aceste reguli prevăd că resursele marine trebuie să fie exploatate într-un mod responsabil și durabil, astfel încât să fie protejate interesele statelor costiere, ale mediului marin și ale comunității internaționale în ansamblu.
Ambele aspecte menționate mai sus ca potențiale probleme sunt extrem de sensibile. În primul rând, vom deschide portița pentru noi conflicte. Nu prea văd cum state precum China sau Rusia, vor repsecta niște prevederi internaționale, în contextul în care ele deja emit pretenții asupra unor zone marine doar pentru trafic, nu pentru exploatare. Bine, posibilitatea rămâne deschisă și pentru alte state – pentur că Brazilia, Norvegia, Statele Unite sau Turcia, sunt și ele cam pe acolo.
În plus, deoarece marea de adâncime rămâne puțin studiată și prost înțeleasă, există multe lacune în înțelegerea biodiversității și a ecosistemelor sale. Acest lucru îngreunează evaluarea impactului potențial al exploatării miniere de adâncime sau instituirea unor măsuri de protecție adecvate pentru a proteja mediul marin și cele trei miliarde de oameni al căror mod de viață depinde de biodiversitatea marină și de coastă.
Fundul mării conține o gamă largă de caracteristici geologice. Printre acestea se numără câmpiile abisale aflate la o adâncime de 3.500-6.500 m sub suprafața mării, munții vulcanici subacvatici cunoscuți sub numele de munți submarini, izvoarele hidrotermale cu apă în explozie încălzită de activitatea vulcanică și șanțurile adânci, cum ar fi Groapa Marianelor. Aceste locuri îndepărtate adăpostesc specii care sunt adaptate în mod unic la condiții dificile, cum ar fi lipsa luminii solare și presiunea ridicată. Experții preconizează că multe dintre aceste specii sunt necunoscute științei.
Cu toate acestea, procesul vine și cu o serie de beneficii evidente, printre care, cel mai evident ar fi extinderea locațiilor de unde putem beneficia de resurse naturale. Știm cu toții că acestea sunt finite, iar zăcămintele actuale nu sunt tocmai îndeajuns, după cum am mai explicat. Acest lucru poate fi benefic pentru economia mondială și pentru asigurarea unui aprovizionare stabilă a acestor resurse.
De asemenea, fundul oceanic este încă în mare parte neexplorat, iar cercetarea sa poate oferi o mai bună înțelegere a vieții marine și a proceselor geologice care au loc în adâncuri. Acest lucru poate ajuta la dezvoltarea de noi medicamente, tehnologii și aprofundarea cunoștințelor noastre despre mediul marin și clima globală. O dată ajunși acolo, nu vom exploata doar resurse, ci vom putea și face cercetări.
Explorarea și exploatarea fundului oceanic poate stimula dezvoltarea economică și a locurilor de muncă în industria maritimă, precum și în alte sectoare, cum ar fi producția de energie regenerabilă sau industria automotive. În contextuyl în care pierdem tot mai multe slujbe și economia stagnează, trebuie să remarcăm și oportunitățile.
Deși am menționat anterior posibilitatea unor conflicte, acest tip de exploatare poate duce și limitarea unora. Explicația ar fi simplă: e nevoie de cooperare pentru a putea exploata fundul oceanelor, pentru că este un domeniu noi și costisitor. Practic, orice țară interesată ar avea nevoie de finanțare exagerată și lipsa unor conflicte.
Într-un final, ca orice domeniul nou, doar timpul ne va spune dacă vom reuși să alegem ceea ce este corect sau nu…