Centrul Tehnic Titu (CTT) a fost inaugurat în 2010 și include 32 km de piste, împărțite în 12 tipuri diferite de trasee de testare. Aici sunt testate modele Renault, Dacia, Nissan, Mitsubishi și chiar Samsung. Am fost și eu chemat să văd acest centru și recunosc că a fost o plăcere. Apropo, stiti care este legatura dintre Unreal Engine si Dacia?
Anual, se parcurg peste 10 milioane de kilometri de teste în acest centru. Întreaga suprafață este presărată cu arbori, nu doar din motive estetice sau de mediu, ci și pentru a spori gradul de securitate, un aspect esențial atunci când se testează prototipuri sau tehnologii aflate încă în dezvoltare. Da, chiar și copacii joacă un rol important în acest ecosistem de cercetare și testare.
La Centrul Tehnic Titu sunt simulate o mulțime de condiții reale de utilizare, inclusiv scenarii inspirate direct din traficul urban: guri de canal care nu sunt la nivel, borduri înalte, parcări pe trotuar (hehe, da, și asta se testează). Se simulează inclusiv condiții severe de praf, folosindu-se mai multe tipuri de nisip, de la cel fin, ca în Africa sau țările arabe, până la variantele mai comune de nisip cum este întâlnit în Europa.
Mașinile sunt testate și pe drumuri extrem de degradate, cu denivelări, vibrații și solicitări mari. Un kilometru parcurs în regim de test echivalează cu aproximativ 4 kilometri în utilizare normală, ceea ce spune multe despre rigurozitatea acestor verificări. Se parcurg anual între 150.000 și 200.000 km pe aceste trasee, tocmai pentru a evalua durabilitatea și fiabilitatea vehiculelor în cele mai dure condiții.
Tot aici se testează și comportamentul motoarelor cu diferite tipuri de carburant, pentru ca modelele Dacia să funcționeze optim oriunde în lume. Se aduce combustibil chiar și din America de Sud sau Africa, doar pentru a simula condițiile reale din țările respective.
Am avut parte și de o surpriză foarte plăcută: un mic muzeu intern. Din păcate, Dacia nu are un muzeu public, așa că acest spațiu este rezervat doar angajaților (norocoșii). Eu am avut șansa să văd întreaga gamă de modele Dacia, inclusiv cele produse pentru piețele externe: 1310 TX pentru Canada, Dacia 1309 pentru China sau 1305 King Cab pentru Siria. Am zărit și bătrâna Nova GTI din ’98, alături de Solenza, mașina pe care am avut-o și noi în familie.
Tot aici sunt expuse și unele dintre vehiculele care au fost prezentate la saloanele auto internaționale, exact cele urcate pe scenă în ziua lansării!
Un moment special a fost când am dat ochii cu conceptul Duster din 2009, un model care părea SF la vremea aceea și care, evident, nu a avut mare legătură cu ce a ajuns în producția de serie. Totuși, am observat un detaliu interesant: noul Duster, Bigster, dar și faceliftul Duster 2 au preluat stopurile în formă de Y de la acel concept uitat.
Am trecut și prin camera de teste acustice, o încăpere izolată atât de bine fonic încât îți poți auzi gândurile. Probabil dacă aș petrece acolo câteva zile, m-aș mai calma.
Una dintre cele mai interesante noutăți de la CTT este sistemul CAVE, o tehnologie VR care permite inginerilor români să colaboreze în timp real cu cei din Franța și să vizualizeze în 3D mașinile aflate în lucru. Cu ajutorul unor programe precum CATIA, pot fi simulate materiale și texturi, iar eventualele greșeli pot fi corectate încă din faza de proiectare.
Apropo de proiectare virtuală: știați că există o legătură între Dacia și Unreal Engine? Să vă explic: Deltagen este un software folosit pentru randări 3D fotorealistice, iar în combinație cu CATIA și Unreal Engine, permite inginerilor să proiecteze, să simuleze și să vizualizeze mașinile în detaliu, chiar înainte de a exista fizic. Modelele sunt mai întâi construite în CATIA, apoi transferate în Deltagen pentru texturare și iluminare, iar la final sunt integrate în Unreal Engine pentru vizualizare în VR, testare UX sau colaborare internațională. Da, Dacia chiar folosește Unreal Engine în acest proces.
Tot aici, inginerii sunt atenți la detalii care, la prima vedere, trec complet neobservate de clientul final sau la care mulți nici nu s-ar gândi. De exemplu, se testează reflexiile care pot apărea în parbriz de la anumite elemente din bord, cum ar fi inelele cromate ale gurilor de ventilație. Aceste reflexii devin vizibile în anumite condiții de lumină cum ar fi atunci când intri într-un tunel și pot distrage atenția șoferului.
Un alt exemplu interesant: forma tetierelor este atent studiată pentru a nu afecta vizibilitatea în lunetă. Dacă este nevoie, acestea sunt modificate înainte ca modelul să intre în producția de serie. Și exemplele pot continua.
Inclusiv problemele raportate de clienți după lansarea unui model sunt analizate aici, iar în funcție de severitate, pot fi corectate în versiuni ulterioare, de exemplu într-un viitor facelift.
Absolut superb. Repet, am văzut probabil doar 1% din ce înseamnă Centrul Tehnic Titu. Și asta pentru că accesul este extrem de limitat. Aici se lucrează constant, în ritm susținut, iar centrul este și un spațiu cu acces restricționat, unde sunt dezvoltate prototipuri, tehnologii în stadiu incipient și soluții care nu trebuie făcute publice prea devreme. Tururile sunt posibile doar în momente rare, când un proiect s-a încheiat, oamenii iau o pauză scurtă și tot ce era în lucru a fost ascuns cu grijă.
Vă garantez că, pentru această vizită, tot ce era în dezvoltare a fost pus la adăpost, tocmai pentru ca noi să putem vedea o mică parte din acest ecosistem impresionant.
Cam atât. Voiam să împărtășesc cu voi experiența asta 😀
Foarte fain 🙂