Soarta Stației Spațiale Internaționale atârnă de un fir de păr în timp ce tensiunile dintre Rusia și Occident se intensifică în urma invaziei Ucrainei de către această țară.
Cu toate acestea, având în vedere că conflictul a trecut aproape o lună, iar bătrâna stație încă zboară, se pare că parteneriatul dintre Rusia, Statele Unite și alte 13 națiuni va continua să reziste. Prin urmare, adevărata întrebare cu privire la viitorul pe termen scurt al Stației Spațiale Internaționale este dacă Rusia dorește să continue să participe la misiuni. Răspunsul este „probabil că da”.
Din punct de vedere tehnic, Stația Spațială a fost creată pentru a depinde de contribuții atât din partea Rusiei, cât și a Statelor Unite pentru a continua să funcționeze. NASA a enumerat recent unele dintre aceste modalități în detaliu, dar se rezumă la următoarele: segmentul rusesc are nevoie de energie de la segmentul american, iar partea rusă a stației este responsabilă de propulsie pentru a menține altitudinea și a efectua manevre de evitare a deșeurilor.
Asta nu înseamnă că segmentul american nu ar putea funcționa pe cont propriu. În actualizarea sa, NASA a spus, practic, că ar fi foarte dificil.
„Stația spațială nu a fost proiectată pentru a fi dezasamblată, iar interdependențele actuale dintre fiecare segment al stației împiedică segmentul orbital american și segmentul rusesc să funcționeze independent”, a declarat NASA. „Încercările de a detașa Segmentul orbital american și Segmentul rusesc ar întâmpina provocări majore de logistică și de siguranță, având în vedere multitudinea de conexiuni externe și interne, necesitatea de a controla atitudinea și altitudinea navei spațiale și interdependența software”.
Dar nu ar fi imposibil pentru NASA să continue să opereze stația. Datorită investițiilor solide ale NASA în zborurile spațiale comerciale din ultimii 15 ani, agenția poate apela la o varietate de companii pentru a furniza servicii de urgență pentru a menține segmentul american în zbor.
Rusia, pe de altă parte, ar trebui foarte probabil să renunțe la modulele Stației Spațiale. Chiar și cu reaprovizionarea continuă cu provizii de la vehiculele de aprovizionare Progress, stația nu ar avea suficientă energie pentru a continua să funcționeze pentru o perioadă lungă de timp. Cu alte cuvinte, fără Stația Spațială Internațională, Rusia nu are o cale reală de urmat pentru un program spațial civil.
Stația Spațială Internațională este guvernată de un document numit Acord Interguvernamental, sau IGA. Acest document a fost negociat pentru prima dată de Statele Unite, Europa, Canada și Japonia în 1988. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Statele Unite au încercat să aducă Rusia în parteneriat, în parte pentru a păstra foștii cercetători sovietici în domeniul rachetelor care să lucreze la activități spațiale civile, în loc să le vândă talentele țărilor care urmăreau să dezvolte rachete balistice intercontinentale sau tehnologie militară conexă.
În esență, NASA a fost dispusă să cheltuiască bani pentru a menține pe linia de plutire programul spațial civil rusesc, a explicat Melanie Saunders în timpul unui interviu acordat în urmă cu câțiva ani. Ea a fost implicată în calitate de negociator pentru NASA în anii 1990, lucrând cu Rusia la parteneriatul pentru Stația Spațială.
„L-au numit „contractul de 400 de milioane de dolari””, a spus ea despre Rusia. „Evident, are un număr de contract și un nume tehnic diferit, dar acesta era modul în care se făcea referire la el. Ideea era că încercam să ne asigurăm că avem banii necesari pentru a-i face pe ruși să facă afaceri așa cum aveam nevoie, pentru a putea lucra împreună în mod eficient și pentru a ne asigura că avem acolo fonduri care să ne ajute să ne asigurăm că își păstrează experții spațiali angajați în spațiul civil”.
Acest lucru a dus la un acord interimar între Rusia și Statele Unite în 1992, care a fost urmat de Acordul interguvernamental oficial (IGA) între toate cele 15 națiuni, inclusiv Rusia, în 1998. Acest document a ghidat de atunci Stația Spațială, subliniind contribuțiile fiecărei națiuni membre pentru a menține stația în zbor. Experții juridici spun că acordul a rezistat foarte bine timp de aproape un sfert de secol. Actualul IGA este valabil până în 2024.
Fiecare parte a stației este considerată teritoriu al țării sale. Așadar, din punct de vedere tehnic, Rusia „deține” partea sa din Stația Spațială Internațională. Cu toate acestea, fiecare țară, inclusiv Rusia, are drepturi și obligații în cadrul IGA.
Stația este guvernată prin consimțământ, astfel încât niciun partener nu poate decide în mod unilateral să își ia partea sa din stație și să plece. Din punct de vedere legal, o țară poate ieși din parteneriat, dar trebuie totuși să își mențină responsabilitățile, altfel va încălca acordul, spun specialiștii în drept. Acest lucru înseamnă, practic, că, din punct de vedere legal, Rusia este obligată să plătească serviciile de propulsie.
În timp ce programul spațial rusesc s-a rupt deja de Occident în moduri semnificative de la izbucnirea războiului din Ucraina, aceste mișcări au implicat în mare parte contracte comerciale. Plecarea de pe Stația Spațială ar reprezenta efectiv încălcarea unui tratat internațional.
„Acordul privind Stația Spațială, ca și ISS însăși, este un întreg care este mai mare decât suma părților sale”, a declarat Joanne Irene Gabrynowicz, profesor emerit de drept la Universitatea din Mississippi și expert în IGA. „Succesul, interesele și obiectivele partenerilor sunt interdependente. Dacă unul dintre parteneri ar pune la îndoială validitatea acordului, ar putea pune la îndoială, în același timp, validitatea propriilor eforturi ale acelui partener.”
Cu alte cuvinte, ceilalți semnatari ai IGA ar vedea Rusia ca pe un nelegiuit, în care nu se poate avea încredere. Acest lucru ar pune probabil capăt oricărei cooperări în domeniul spațial între Rusia și națiunile occidentale pentru ani, dacă nu chiar decenii.
De la începutul războiului, liderul corporației spațiale ruse care supraveghează toate activitățile de zboruri spațiale civile ale Rusiei, Dmitri Rogozin, a făcut o mulțime de declarații naționaliste și a postat pe Twitter și chiar a făcut amenințări voalate cu privire la ce s-ar întâmpla dacă Statele Unite ar abandona parteneriatul.
Cu toate acestea, realitatea este că Rogozin nu ia deciziile la nivel înalt cu privire la parteneriatul Rusiei în cadrul stației. Acestea vin de la un nivel superior lui – sau chiar până la președintele Vladimir Putin. Este imposibil să intrăm în mintea lui Putin, așa că a face predicții despre ceea ce va face este o misiune nebunească.
Cu toate acestea, este cert că Rusia se consideră, cu mândrie și pe bună dreptate, prima națiune din spațiu și își dorește foarte mult să își ducă mai departe reputația de putere spațială globală. Ieșirea din parteneriatul cu Stația Spațială ar pune capăt efectiv programului spațial civil al Rusiei.
În realitate, în următorii ani, este mai probabil să vedem revolte alimentare la Moscova decât o nouă stație spațială rusă sau o misiune de explorare științifică în spațiul cosmic. O parte din această situație se va datora preocupărilor financiare, iar o altă parte va fi cauzată de pierderea accesului la tehnologie din partea Occidentului.
Deja, principalul constructor de tancuri din Rusia, Uralvagonzavod, pare să fi oprit producția din cauza lipsei de componente. Cele patru mari companii ale Roscosmos – RKK Energia, RSC Progress, Centrul Khrunichev și NPO Energomash – nu vor putea probabil să mențină producția pentru mult timp din același motiv ca și fabrica de tancuri.
Fără o cooperare activă cu națiunile și companiile occidentale sau fără un colac de salvare din partea programului spațial al Chinei, Rusia va continua să se ofilească ca națiune spațială în următorii ani, deoarece nu își va putea permite niciun program semnificativ de explorare umană. Rusia nu ar mai fi o putere spațială – ar fi prima fostă putere spațială a lumii.
Concluzia este următoarea: Există motive tehnice, juridice și politice solide pentru ca Rusia lui Putin să rămână implicată în Stația Spațială Internațională atât timp cât Occidentul o va accepta.
Sursa: qz.com
cheia e china..
cum sa conduca o tara ca rusia in spatiu si la rachete etc? daca rusia e praf, cum e restul planetei atunci?
Mai Raduca tata, de unde ai tras tu concluzia ca modulele americane pot sa functioneze singure, dar cele rusesti nu?
Aia de la NASA spun clar: nu a fost proiectata sa poate fi separata si interdependetele dintre module impiedica asta. Punct!
Dintre probabil miile de dependente intre module, cele doua sunt chiar basic: partea rusa nu are energie sa functioneze sigura (panourile solare probabil sunt pe modulele americane), iar modulele americane nu au propulsie (asigurata de cele rusesti), adica singure or sa cada de pe orbita sau se lovesc de ceva.
Si inca ceva, presupunand ca Rusia se supara si vrea sa abandoneze statia, credeti ca nu o sa poata face asta pentru ca ‘nu-i da voie contractul’? Cred ca stiu unde or sa se stearga rusii cu contractul ala 🙂
Lasand bravada si naivitatea deoparte, nu se va ajunge acolo, rusii flutura niste amenintari doar doar se mai potolesc americanii cu sanctiunile. Nu au nimic de castigat daca o fac, dimpotriva.