Cum era să fie bombardată Luna cu focoase nucleare

În plin Război Rece, marile puteri ale vremii – SUA și URSS – erau competitori acerbi în orice domeniu, indiferent că discutam despre sport, știință sau concursuri de frumusețe.

Prin urmare, nu este deloc întâmplător că lupta s-a mutat și în domeniul cursei spațiale, acolo unde rușii au fost primii care au trimis o rachetă și o ființă vie. Apropo de asta, vă recomand serialul For All Mankind, creat și scris de Ronald D. Moore, Matt Wolpert și Ben Nedivi și produs pentru Apple TV +. Bine, dacă nu aveți abonament la platforma respectivă, folosiți-vă imaginația și găsiți voi o modalitate de a-l urmări.

Revenind la subiectul nostru, ambele țări foloseau oameni de știință din proiectele lor nucleare (americanii au ”importat” din Germania nazistă unii), de aceea primele lor rachete erau unele destinate purtării de focoase nucleare. Spre exemplu, racheta Sputnik a rușilor, era un ICBM (Intercontinental Ballistic Missile, adică rachetă balistică intercontinentală) modificat pentru a ieși din zona de gravitație a Terrei.

Mai mult de atât, atât URSS, cât și SUA, aveau planuri interesante cu Luna – denumite codificat E4 (a rușilor) și A119 (a americanilor), care prevedeau transportul unui focos nuclear pe satelitul nostru natural și detonarea lui acolo. Doar că, spre deosebire de #NukeMars a lui Elon Musk, cele nouă super-puteri ar fi făcut asta pentru a-și demonstra capacitățile și pentru a împiedica inamicul să realizeze o bază militară lunară, cum se tot discuta la acel moment.

Din fericire, totul a rămas la stadiu de plan și nimic mai mult. Nu de alta, dar ne-ar fi cunoscut vulcanienii sau klingonienii drept civilizația care nu este capabilă să zboare decât până la Lună, dar care deja poartă războaie nucleare în spațiu… Live long and prosper! 🖖

Sursa: hackaday.com