Blue Origin, compania spațială a lui Jeff Bezos, a cerut autorităților americane dreptul de a lansa pe orbită până la 51.600 de sateliți care să funcționeze ca un uriaș centru de date în spațiu, proiect cunoscut sub numele Sunrise.
Constelația ar urma să opereze pe orbită joasă, între aproximativ 500 și 1.800 de kilometri altitudine, în orbite heliosincrone, cu câteva sute până la o mie de sateliți pe fiecare plan orbital, legați între ei prin legături optice cu laser și conectați la viitoarea rețea TeraWave, răspunsul Blue Origin la Starlink.
Ideea este să mute în spațiu o parte din calculul uriaș cerut de inteligența artificială și de marile servicii cloud, pentru a evita limitele de pe Pământ, acolo unde centrele de date se lovesc tot mai des de probleme cu consumul de energie, apă pentru răcire și lipsa de teren disponibil. Blue Origin susține în documentele depuse la Comisia Federală de Comunicații că astfel ar putea „face calculul pentru AI mai accesibil”, completând centrele de date terestre, nu înlocuindu-le, și folosind avantajul alimentării aproape continue cu energie solară în orbită. În paralel, proiectul Sunrise ar urma să se sprijine pe o altă mega-constelație anunțată anterior, TeraWave, cu peste 5.400 de sateliți, dedicată conexiunilor de mare viteză între spațiu și sol.
Planul vine în contextul în care și SpaceX, compania rivală a lui Elon Musk, a anunțat ambiții similare pentru centre de date orbitale, cu o constelație care ar putea ajunge teoretic la până la un milion de sateliți, ceea ce transformă spațiul apropiat de Pământ într-o nouă „zonă industrială” pentru cloud și AI. Criticii atrag însă atenția că un astfel de val de zeci de mii de sateliți suplimentari ar amplifica serios riscul de coliziuni, ar aglomera orbitele cheie și ar ridica probleme atât pentru observatoarele astronomice, cât și pentru siguranța altor misiuni spațiale, într-un moment în care deja sunt în jur de 15.000 de sateliți activi pe orbită.
Mie mi se pare că sună mai mult ca un manifest despre „cine va controla viitorul AI” decât ca un proiect gata de implementat mâine – promisiunile sunt uriașe, dar și provocările tehnice sunt la fel de mari, de la producția și lansarea a zeci de mii de sateliți capabili de calcul intens, până la mentenanță, gestionarea deșeurilor spațiale și stabilirea unor reguli clare de trafic în orbită. Dacă astfel de constelații chiar apar, ele vor schimba nu doar modul în care gândim centrele de date, ci și modul în care ne raportăm la spațiu ca infrastructură economică; până atunci, cred că e sănătos să privim aceste planuri cu entuziasm temperat și să ne întrebăm cine reglementează, cine răspunde dacă ceva nu merge bine și cine beneficiază cu adevărat de „cloud-ul din orbită”.
S-a luat după Elon.
Ce interesant mumele: Sunrise. Întrebarea este: vom mai vedea soarele, la numărul uriaș de sateliți pe care vor ăștia să îi plaseze pe orbită (și care se adaugă celor care sunt deja acolo)?