
Aceasta camera pare mai mult ca un prototip si nu ca o camera pe care as vedea-o in magazine. Desi design-ul o face sa para un adevarat D-SLR, iar aici ma refer la Nikon D4, este doar un bridge cu functii mediocre. Gripul integrat nu face altceva decat sa ofere o autonomie mai mare si comenzi duble ce ajuta la fotografierea in format portret si nu se poate scoate. Camera are un senzor de 16 MP BSI CMOS cu o dimensiune de 1/2.3 inch. Este acompaniat de un obiectiv cu un zoom 60x sau distanta focala echivalenta de 20-1200 mm si f/2.8-5.9. Ecranul este destul de slabut, un LCD de 3 inch cu o rezolutie de 460.000 px. Alte dotari care imbogatesc lista de specificatii sunt Wi-Fi-ul si NFC-ul.
Comunicatul de presa nu ofera mai multe detalii, dar remarc lipsa focusului manual, lipsa patinei de blit si doar 8 moduri de fotografiere. Deci clar nu este un aparat care sa se indrepte spre clasa high end, dar macar arata ca un D-SLR si poate face imagine buna. Nu se spune nimic despre autonomie, disponibilitate si pret, dar cu siguranta o sa va anuntam cand aflam.






Prima oara cand am vazut-o am zis ca e Nikon :D, pe viitor poate avem si nume noi in grupul firmelor de top din segmentul DSLR.
A devenit o adevarata moda si manie. Daca nu ai macar 20 Megapixeli si un ditamai D-SLR nu mai ies pozele cu „copilu” bune. Pozam ca turbatii toate prostiile in zeci de megapixeli complet fara rost. Umplem HDD-urile intr-o furie trantindu-le pe toate pe desktop si apoi plangem 5 minute ca s-au sters la reinstalare, da uitam imediat si ne repezim sa facem alte mi de poze.
Este era cifrelor spectaculoase 🙂