De câteva săptămâni caut un monitor OLED sau mini LED pentru birou, iar cu ocazia asta am redescoperit o frustrare mai veche legată de ecranele mate. Nu vreau perfecțiunea absolută în materie de calitate a imaginii, dar mă aștept ca pe modelele premium să beneficiez de o experiență vizuală decentă, fără ca imaginea să fie degradată de vreun filtru anti-glare. Problema este că, odată ce începi să te uiți prin oferta de monitoare, observi rapid că aproape toată industria a mers în direcția panourilor mate. Am returnat deja două monitoare din cauza asta. Deși ecranele se prezintă foarte bine pe hârtie, în practică acestea arată foarte spălăcite și cu un contrast demn de un TN de acum 20 ani. Ecranele glossy au devenit o raritate, iar singurul producător care mai insistă pe ecrane glossy este Apple, doar că la prețuri foarte mari. În rest, majoritatea producătorilor au adoptat aproape exclusiv tratamente anti-glare, transformând această abordare într-un fel de standard al industriei.
Cea mai mare problemă pe care o observ la ecranele mate e lipsa de claritate. Acestea dispun de un strat de difuzie menit să împrăștie reflexiile. Ideea e bună în teorie, dar în practică acel strat nu împrăștie doar lumina ambientală, ci și pe cea emisă de panou. Rezultatul este o imagine care pare ușor neclară, ca și cum ar exista un filtru foarte fin peste tot ce vezi pe ecran. Cel mai vizibil este la text. Marginile literelor nu mai sunt la fel de clare, iar imaginea în ansamblu arată mai soft. Nu vorbim de o degradare semnificativă, dar suficient de mare cât să observi diferența imediat dacă pui lângă un ecran glossy. Acesta din urmă pare mai clar, mai curat și mai bine definit. A doua problemă este contrastul perceput. Stratul anti-glare tinde să împrăștie lumina într-un mod care face ca negrul să pară mai puțin profund, iar imaginea mai spălăcită. Culorile nu mai sunt la fel de vibrante, iar diferența dintre zonele luminoase și cele întunecate se reduce considerabil. Este suficient să compari cu un smartphone sau cu un televizor modern ca să vezi diferența. Aproape toate folosesc ecrane lucioase, iar imaginea pare imediat mai intensă și cu mai mult contrast. Nu este doar marketing, ci pur și simplu suprafața lucioasă nu interferează cu lumina emisă de panou. Un alt efect pe care l-am observat pe multe monitoare mate este acea granulație subtilă pe fundaluri deschise, denumită și sparkle effect. Practic vezi o textură foarte fină peste imagine, ca un fel de zgomot vizual. După câteva ore de lucru, mai ales cu documente sau pagini web albe, începe să devină destul de enervant.
Sigur, producătorii și susținătorii ecranelor anti-glare au un argument foarte convingător: reflexiile. Un display glossy poate deveni inutilizabil dacă ai o lumină puternică în spate. În astfel de situații, stratul mat chiar ajută, doar că nu toți folosim monitoare și laptopuri în astfel de medii. Iar aici apare o altă întrebare: de ce au devenit ecranele mate standardul în industrie? Din punctul meu de vedere, în multe cazuri, producătorii folosesc filtrele anti-glare pentru a masca defectele unui ecran mediocru. Un strat mat poate ascunde anumite imperfecțiuni ale imaginii, cum ar fi uniformitatea slabă sau contrastul modest. Dacă imaginea este uniformizată de suprafața ecranului, diferențele dintre panourile bune și cele mediocre devin mai puțin evidente. Cu alte cuvinte, este mai simplu și mai ieftin să vinzi un panou LCD mediocru dacă pui peste un filtru anti-glare.
Nu este întâmplător că pe segmentele unde calitatea imaginii contează cu adevărat (televizoare OLED, smartphone-uri și tablete) ecranele glossy sunt încă foarte comune. În schimb, în cazul monitoarelor și laptopurilor, unde costurile sunt reduse constant, ecranele mate au devenit singura opțiune. Personal, nu consider că filtrele anti-glare sunt o idee proastă, dar mi se pare că industria a mers prea departe în direcția asta, până în punctul în care cineva ca mine, care detestă degradarea imaginii din cauza filtrelor anti-glare, nu mai are nicio opțiune.
Sunt curios: doar eu detest ecranele anti-glare, sunt prea pretențios în privința calității imaginii sau mai sunt și alții printre voi care împărtășesc aceeași opinie?
Eu am o problema cu cele glossy.
Pe de alta parte, sunt peste 10 ani de cand nu am mai luat un monitor pentru ca cel pe care il am imi acopera nevoile. Deci nu sunt pretentios absolut deloc.
Dar monitoarele profi pentru grafica/fotografie, au aceleasi probleme pe care le enumeri in articol?
Monitoarele profesionale costă foarte mult. Eu caut ceva până în 4000 lei. N-am pretenții de calibrare profi, doar să fie glossy.
La cele „care reflectă”, totul pare mai luminos, mai vibrant… parcă interacționezi cu iconițele de pe desktop sau telefon.
„Fericirea” se stinge în momentul în care îți reflectă un bec sau pur și simplu stâlpi, copaci etc., și ți se întâmplă exact când cauți ceva sau chiar când te grăbești.
La cele mate, par fără viață.
Se găsesc în comerț display-uri cu un echilibru corect, chiar dacă scrie glossy sau anti-glare
Cu ecranul glossy de pe MacBook n-am avut niciodată probleme. N-am văzut laptop cu ecran mai bun decât MacBook Pro.
Eu recent l-am cumparat pe asta . Monitor Gaming QD-Mini LED TCL 27G64, 27″, QHD (2560×1440) si sunt multumit de el . N-am vrut OLED deoarece nu ma joc si nu ma uita la filme sau seriale decat poate accidental , dar aveam nevoie sa tin multe pe desktop fara sa am grija burn-ului . Pt. seriale si filme am deja doua TV-uri OLED . Monitorul asta are negrul destul de apropiat de un OLED , dar ca orice LCD nu e inca acolo . Il folosesc cu Mac mini M4 si este excelent . Am dat 1100 de lei pe el si in banii astia nu gasesti nimic nici macar sa se apropie .
Păi este cu HDMI 2.1 pentru console, păcat că „nu te joci”.
Stiu , dar eu nu sunt gamer si l-am luat pt. contrast , culori , rezolutie , negrul mai apropiat de realitate si pretul foarte bun . In plus , se roteste si inclina in fel si chip .
Recent eu l-am cumparat pe asta AOC Q27G3XMN la pret redus cu ocazia schimbarii de gamă (am mai scris despre el în comentariile de la articolul lui Gabi despre noul AOC). Are un negru superb, deoarece combină un panou VA cu tehnologia mini LED pentru iluminarea din spate și fără grija burn-in-ului. La 180 Hz. și QHD a fost undeva la ~1200 lei plus ca a venit în pachet cu un certificat (raport) de calibrare din fabrică, deci ce monitor de 4000 lei cauti??
Și pentru cine nu știe AOC-ul meu (cu accent pe HDR) este mat iar TCL-ul lui Razvann (cu accent pe conectivitate și contrast) este glossy, adică teoretic reflectă mai mult lumina din cameră. Acum însă experiența de utilizare depinde de cum și când le folosești însă ambele folosesc aceeași tehnologie Fast-HVA fiind produse de CSOT, divizia de ecrane a TCL, cu finisaje diferite cum am zis. Subiectiv desigur, aș zice că AOC-ul meu este mai bun pentru filme și office iar TCL-ul lui Razvann este mai bun pentru console.
Cel de la TCL e chiar 1000 de lei azi la eMag .
La tabletă am ecran mat și e tare fain (Matepad Pro) și cred că are sens un ecran mat la tabletă și chiar și la telefon, dar la monitor nu sunt convins că este potrivit iar la televizor în nici un caz.