Intel lanseaza procesoarele Clarkdale

Abia a inceput anul, si Intel ne aduce noi procesoare, atat desktop cat si notebook. Este vorba despre noua arhitectura Westmere, care aduce pe aceeasi pastila de siliciu un CPU dual core pe 32 nm cu un GPU pe 45 nm. Dar acum vom vorbi doar despre modelele desktop, cu numele de cod Clarkdale. CPU-ul are 383 milioane tranzistori si 81 mm2, iar GPU-ul are 177 milioane tranzistori si 114 mm2.

Acestea sunt in total sapte: patru Core i5 (i5 670, i5 661, i5 660 si i5 650), doua Core i3 (i3 540 si i3 530) si un Pentium (G6950). Si cu aceasta lansare Intel face oficial o mare varza din schema de denumire Core i. Puteau atat de usor sa transeze problema. Dar poate nu vor sa fie prea usor sa-ti dai seama ce si cum… Sa discutam intai de arhitectura generala. Care, desi in prima faza pare complet inovatoare, are si unele dezavantaje.

In primul rand arhitectura Westmere are nevoie de doar doua chip-uri: procesor si southbridge. Pentru ca atat controller-ul de memorie cat si IGP-ul sunt acum, impreuna cu procesorul, pe aceeasi pastila. Deci vor fi mai ieftine de produs, si Intel va face de pe urma lor mai multi bani!

Insa acest controller de memorie este mai prost realizat decat la Nehalem sau Lynnfield. Pentru ca nu mai este integrat la nivelul CPU-ului, ci la nivelul GPU-ului. Deci, desi sunt pe aceeasi pastila de siliciu, nu sunt integrate nativ unul cu altul. Si CPU-ul se foloseste de o magistrala QPI pentru a interactiona cu el. Pentru ca Intel a considerat ca GPU-ul ar beneficia mai mult de un acces rapid la memorie. Lucru care se si simte.

Dar partile negative nu se opresc aici. Intel a optat pentru un controller din northbridge-ul de generatie P45, pentru ca acesta se intelegea mai bine cu IGP-ul. Doar ca acesta era gandit pentru magistrala FSB. La final, ca sa tragem linie, latenta memoriei a crescut cu 50% fata de Lynnfield. Cam mult. Macar este compatibil tot cu DDR3 la 1333 MHz si este dual channel.

Macar memoria cache L1 si L2 ramane la fel de rapida. Si doar L3-ul pierde putin, pentru ca este setata la o frecventa mai mica (1.66 GHz, la Lynnfield fiind la de 2.4 GHz, iar la Bloomfield fiind la 2.13 GHz sau 2.66 GHz). Si fiecare nucleu cate 64 KB memorie L1 si 256 KB L2, iar cea L3 este la comun: 4 MB pentru Core i3 sau i5 si 3 MB pentru Pentium.

Sa trecem la GPU, care de acum inainte nu se va mai denumi GMA, ci HD Graphics. Si desi doar o evolutie a vechiului X4500, este mult mai performanta. Are acum 12 Unified Shaders (fata de 10), ceva mai multe facilitati, o frecventa usor crescuta, si compatibilitate DirectX 10 si OpenGL 2.1. Dar aceste modificari urca performantele de cateva ori, pana la un nivel de Radeon HD 3300, IGP prezent in chipset-ul AMD 790GX.

Si suporta tehnologii ca Dolby TrueHD sau DTS HD-MA, LPCM cu opt canale, si pana la doua iesiri HDMI. Deci un sistem cu procesor Clarkdale poate fi un HTPC perfect.

Sa ajungem si la CPU. Toate aceste dual core-uri folosesc socket-ul LGA1156. Si vor functiona cu actualele chipset-uri P55, dupa un update de bios. Insa pentru a putea fi folosit IGP-ul, va fi nevoie de noile chipset-uri lansate acum de Intel: H57, H55 si Q57. Dar despre ele in alt articol.

Modelele Core i5 beneficiaza de Turbo Boost. Insa acesta este acum ceva mai destept, pentru ca stie sa negocieze intre cele doua nuclee si IGP. Si cand nu este nimic de procesat grafic, frecventa celor doua nuclee creste in medie cu 4%. Sau in aplicatii intensive single threaded urca frecventa unui singur nucleu cu 8%. Si cand este nevoie mai mult de GPU, isi creste si acesta frecventa.

Totusi aceasta tehnologie, desi mai versatila, nu este la fel de folositoare ca la un quad core. Core i3 insa nu au Turbo Boost. Iar Pentium nu are nici Hyper-Threading. Toate aceste procesoare au primit si un set nou de instructiuni, AES-NI, ce se ocup de criptare hardware. Iar consumul electric este destul de mare pentru un dual core pe 32 nm insa, avand in vedere ca in ecuatie este si IGP-ul, este rezonabil.

Ca performanta, procesoarele Clarkdale sunt cele mai rapide dual core-uri de pe piata. Si numai in aplicatii intens multi threaded pierd in fata quad-urilor sau tri core-urilor AMD. Dar de Lynnfield sau Bloomfield nu se apropie decat in situatii speciale.

Procesul tehnologic de 32 nm mai are un avantaj: overclocking-ul. Este posibil sa urci spre 5 GHz cu racire cu aer, iar stock se trece bine de 4 GHz. Review-uri in detaliu puteti citi la Anandtech, Tom’s Hardware sau HotHardware. Insa principalul adversar al procesoarelor Clarkdale este pretul lor exagerat.

87 $ cat este cel mai ieftin este relativ ok. Desi aproape la acelasi pret gasim quad core-ul AMD Athlon II X4 620. Dar la 284 $ cat este cel mai scump nu se merita. Clarkdale este interesant doar la segmentul sau low end, de la 133 $ in jos, Pentium sau Core i3. Mai sus este amenintat de Lynnfield si Phenom II.