Nu ajunge că avem scriitori inventați de inteligență artificială, articole de presă scrise de boți, politicieni care citesc discursuri generate de algoritmi și poze fabricate pe rețelele sociale ca să pară viața mai interesantă decât este. Acum intrăm oficial în nivelul următor: vom avea și artiști „premiați” care n-au existat niciodată. 😛
Google tocmai a lansat Lyria 3 în aplicația Gemini, inclusiv în România, ca să ne asigure că și muzica poate fi produsă la kilogram, fără transpirație, fără talent și fără chinul de a învăța un instrument.
Lyria 3 îți face melodii de 30 de secunde din orice îi arunci: un text, o poză, un document, probabil și un bon de la supermarket dacă insiști. Versurile sunt generate automat, coperta vine de la Nano Banana, iar rezultatul sună surprinzător de bine pentru ceva care nu are puls. Google spune că este „cel mai avansat model muzical” al lor, cu control pe stil, tempo, voci și atmosferă. Practic, un studio complet, dar fără oameni care să-ți spună că ideea ta e proastă.
Ca să nu se trezească artiștii reali cu nervii întinși, Google a pus filtre care verifică dacă piesa seamănă prea mult cu ceva existent. În teorie, Lyria 3 nu ar trebui să copieze pe nimeni. În practică, știm cu toții cum merge treaba: dacă seamănă, e „inspirație”, dacă nu seamănă, e „inovație”. Mai țineți minte că maneliștii noștri scoteau câte o piesă ”originală” la o săptămână după ce un hit internațional ajungea la noi?
Google marchează toate piesele cu SynthID, ca să știm că sunt făcute de AI. Poți încărca și un fișier audio ca să verifici dacă e autentic sau dacă e doar un robot care încearcă să pară artist. Funcția asta se extinde acum și la muzică, după ce a fost introdusă pentru imagini și video.
Lyria 3 e disponibil global pentru utilizatorii peste 18 ani, iar Google extinde și Dream Track pentru YouTube Shorts, ca să poată și creatorii să-și facă propriile hituri instant, fără să mai aștepte inspirația.
E amuzant, e util, e impresionant tehnic, dar e clar că intrăm într-o perioadă în care creativitatea devine un buton, nu un proces. Lyria 3 nu va produce hituri reale, dar va produce suficient zgomot cât să ne obișnuim cu ideea că muzica nu mai e doar a oamenilor. Și poate asta e partea cea mai ironică: în timp ce artiștii reali se chinuie cu drepturi de autor, AI-ul compune fără stres, fără ego și fără să ceară procent din vânzări.
Voi ce părere aveți?
Bine scris
Articolul sună mai mult sau mai puțin defăimător, sau defavorabil unei societăți care a îmbrățișat „schimbarea”, în detrimentul celor care acceptă toate mizeriile impuse de o industrie clasică canceroasă!
În anii ’80 și în ’90, lumea era contra valului… nu considerau „muzică” ce era creat cu sintetizatoare și, puțin mai târziu, cu calculatorul.
Industria a trecut de mai multe ori prin schimbări și a supraviețuit, ba mai mult, a desăvârșit-o, nu a eradicat-o, cum tot se vehiculează și în zilele noastre.
Muzica anilor ’80-’90 este considerată de extrem de mulți oameni cea mai frumoasă perioadă! Oare de ce? Poate pentru că sintetizatorul și calculatorul au adus un plus, sau pur și simplu o noutate care, culmea, iată că rezistă în timp și sunt „top”.
Numai niște frustrați oropsiți sunt împotriva curentului, și nu că aș crede… sunt convins de fapt că problema reală e că muzica făcută cu AI e mai bună decât aia de duzină care nu transmite nimic!
Așa că… hai să nu o mai dăm cotită, și muzica făcută cu AI e Muzică, și are publicul ei! Poate nu toată merită amintită, ascultată, dar multe sună și sunt cu 10 clase peste ceea ce generează industria de căcat!
Ca sa fim corecti, si ceilalti membrii Queen au strambat din nas la propunerea lui Fredie de a compune muzica cu cintetizator, mai disco. Eu imi mentin parerea din articolul care are ton ironic, nu defaimator, in mod intentionat
AI slop.
Saracul de tine…