Nu am mai fost într-o sală de cinema de mai bine de un an și, sincer să fiu, nu pot spune că i-am simțit lipsa. Ba chiar, cu cât trece mai mult timp, cu atât îmi este mai greu să înțeleg de ce experiența cinematografului este încă prezentată. Înțeleg de ce cinematograful încă are publicul lui. Ecranul mare, sunetul puternic, atmosfera din sală și ideea de ieșire în oraș pot conta pentru anumite persoane. Pentru unii, mersul la cinema nu reprezintă doar vizionarea unui film, ci un ritual social. Doar că impresia mea este că acest public devine tot mai restrâns, iar așa-zisele avantaje ale cinematografului nu mai sunt suficient de convingătoare pentru majoritatea celor care s-au obișnuit cu confortul și flexibilitatea vizionării de acasă.
Din punctul meu de vedere, cinematograful este mai degrabă o rămășiță a unui model vechi de distribuție, unul care are tot mai puțin sens într-o perioadă în care aproape orice formă de divertisment a devenit digitală, rapidă și disponibilă acasă. Pe vremuri, cinematograful avea avantaje clare. Dacă voiai să vezi un film nou la calitate bună, nu prea aveai alternative. Televizoarele erau mici, iar filmele pe VHS sau DVD aveau o calitate foarte slabă a imaginii. Sala de cinema era, logic, cea mai bună opțiune. Doar că lucrurile s-au schimbat enorm. Astăzi, un televizor mare, o conexiune bună la internet și un sistem audio decent pot oferi o experiență mult mai bună. Nu doar prin calitatea imaginii și a sunetului, ci și prin controlul pe care îl ai asupra întregii vizionări. Acasă aleg eu ora, volumul, pauza și snacks-urile. La cinema trebuie să mă duc la o oră fixă, să caut loc de parcare și să pierd foarte mult timp degeaba.
Apoi mai este și problema calității. Oricât s-ar vorbi despre experiența cinematografului, realitatea este că multe proiecții lasă de dorit. Imaginea este de multe ori întunecată și are contrast redus, iar rezoluția și detaliile nu sunt mereu la nivelul la care te-ai aștepta. Filmele văzute acasă pe OLED-ul meu de 77 inch, cu HDR sau Dolby Vision, arată mult mai bine decât orice proiecție de cinema. Nu la aceeași dimensiune, evident, dar la capitolul calitate a imaginii, control și consistență, experiența de acasă mi se pare superioară. De asemenea, mai e și problema oamenilor din jur. Am prins suficiente experiențe cu telefoane aprinse în timpul filmului, discuții inutile, pungi foșnite, comentarii la fiecare scenă, persoane care intră și ies din sală sau copii aduși la filme complet nepotrivite pentru vârsta lor. Poate am avut eu ghinion sau poate pur și simplu asta a devenit experiența normală în sălile de cinema.
De aici vine și opinia nepopulară: cred că studiourile ar trebui să renunțe treptat la cinema și să se mute pe streaming și digital. Nu după luni întregi de exclusivitate în săli, ci direct printr-un sistem modern de închiriere online. Modelul ar fi simplu. În loc să cumperi bilet la cinema, închiriezi filmul digital pentru 24 sau 48 de ore. Îl vezi acasă, legal și la calitate foarte bună. Plătești un preț corect, poate apropiat de cel al unui bilet premium sau chiar mai mare, pentru că în aceeași casă se pot uita două, trei sau patru persoane. Industria ar putea câștiga în continuare bani, doar că într-un mod adaptat la realitatea actuală. Studiourile ar vinde acces direct către public, platformele ar avea conținut nou, iar utilizatorii ar avea o alternativă legală și comodă. În plus, un astfel de sistem ar reduce și tentația pirateriei. Când oferi oamenilor acces rapid, simplu și la calitate bună, mulți preferă să plătească în loc să caute variante ilegale pe internet.
Problema este că industria filmului încă se agață de o fereastră de exclusivitate care pare tot mai artificială. Filmul apare întâi la cinema, apoi trebuie să aștepți până ajunge digital (de închiat sau cumpărat), apoi eventual pe platformele streaming și Blu-Ray. Pentru public, această fragmentare este enervantă. Pentru industrie, este o încercare de a proteja un model vechi. Dar nu sunt convins că publicul mai are aceeași răbdare. Și nu vorbim doar despre comoditate, ci și despre timp. O vizionare la cinema nu înseamnă doar cele două ore ale filmului. Înseamnă drum, parcare, bilete, cozi, reclame, întors acasă. Dintr-o seară obișnuită se fac ușor patru ore. Pentru un film pe care l-aș putea vedea acasă, în liniște, la o calitate foarte bună, diferența devine greu de justificat.
Sigur, cinematografele nu vor dispărea peste noapte și probabil nici nu ar trebui să dispară complet. Vor rămâne pentru evenimente speciale, festivaluri, proiecții premium și filme care chiar merită experiența pe ecran mare. Dar modelul clasic, în care mergi doar pentru că filmul nu este disponibil în altă parte, mi se pare tot mai greu de apărat. În fond, nu cred că problema este filmul. Filmele sunt în continuare importante, poate chiar mai importante ca niciodată într-o lume plină de conținut scurt și consumat pe fugă. Problema este metoda prin care suntem obligați să le vedem la lansare, iar aici cinematograful nu mai pare viitorul, ci trecutul care refuză să plece. Din punctul meu de vedere, concluzia este simplă: cinematograful nu mai are sens ca etapă obligatorie în viața unui film. Industria trebuie să accepte că vremurile s-au schimbat și că publicul nu mai consumă divertisment după regulile de acum 50 de ani. Lansarea digitală nu ar mai trebui tratată ca o variantă secundară, venită după ce filmul și-a terminat traseul prin săli, ci ca direcția firească pentru distribuția modernă.
Voi ce părere aveți? Mai are cinematograful sens ca experiență principală pentru filmele noi sau ar trebui ca lansările digitale să devină regula?
Deși merg mai rar la cinema comparativ cu acum 10-15 ani, nu aș vrea ca acestea să dispară.
În primul rând ajung mai rar datorită responsabilității vieții de adult, în al doilea rând pentru că a scăzut enorm calitatea producțiilor și am devenit mult mai selectiv.
Anul trecut am văzut doar F1 The Movie la cinema și aș fi regretat dacă l-aș fi văzut acasă. La fel și Ferrari al lui Michael Mann sau Furiosa: A Mad Max Saga – ambele au fost o experiență superioară la cinema. În cazul Ferrari îmi aduc și acum aminte cum mi s-a făcut pielea de găină de la sunetul de calitate al motoarelor și al intensității transmise de modul profesionist în care a fost filmat. Și mai am și alte exemple. Prefer să dau 50 sau chiar 100 Ron dacă e necesar și să „trăiesc” 2 ore de entuziasm în sala de cinema decât să investesc acasă într-un sistem potent.
Însă trăgând linie, ai mare dreptate. Cinematografele devin nișă, filmele bune devin nișă, iar oamenii vor alege confortul și vor urmări orice mizerie le trimite algoritmul pe streaming.
Exact! Am văzut F1 a treia oară, de mult n-am mai văzut un film așa bun.
Că tot veni vorba despre DVD-uri, nimic nu se compară cu un Blu-Ray. Serviciile de streaming îți oferă doar acces temporar la anumite producții pe lanaga asta mai există și dezavantajul comprimării nu la fel de mare că la televizunea prin cablu dar totuși există și se poate observă, prefer oricând un blu-ray decât un abonament la netflix,hbo max,disney plus sau alte servicii de streaming ce vând doar o iluzie.
Așa e. 90% din filme le văd de pe Blu-Ray 4K. Doar că filmele în format fizic sunt greu de monetizat și nici nu mai sunt așa populare.
Felicitari pentru OLED-ul de 77, dar nu oricine isi permite asa ceva…Iar proiectii in cinema de proasta calitate sincer nu am mai prins de foarte mult timp. Nu stiu unde ati vazut dvs asa ceva. Nici eu nu merg decat rar la cinma, dar cand o fac experienta e placuta. Si nu vorbesc aici de vreun ritual social, ci strict de ‘vazut film, plecat acasa’…Cele mai multe filme si eu le vad acasa, pe 55 inch :))) si cu sistem audio bunicel… Nu se compara cu cinematograful…
Eu până acum n-am văzut proiecție care să arate la fel de bine ca pe OLED-ul de acasă.
Cinematograful face bani din popcorn
Mie mi se pare ca uneori la cinema volumul este setat de ceva DJ manelist care se crede la o paranghelie ratata… si e mult mult prea tare. E un motiv pentru care evit cinema-ul… initial am crezut ca stau eu prost cu nervii, dar am gasit multi care sunt de acceasi parere. Exista o limita dupa care oricat de tare ai da volumul nu mai poti crea efectul dorit, si doar deranjeaza. E parerea mea.
Cinematograful oferta o alta experienta fata de statul acasa. Nu este doar vorba de calitatea imaginii, ci inseamna si mai multe, cum ar fi socializare, etc. Dar nu te impiedica nimeni sa stai acasa sa te uiti la filme ca si pana acum.
Corect, o experiență mai proastă.
Eu merg la Imax la anumite filme (top gun, Avatar, Dune, Mad Max, etc. productii filmate in format IMAX) iar la cinema normal pa productii romanesti unde efectele vizuale si de sunet sunt aproape 0. O comedie gen Teambuilding e foarte misto la cinema.
Ce e așa mișto?
Acum daca esti antisocial da poate fi stresant la cinema. Mie imi place la cinema sa vad o comedie buna. Depinde si de spectatori, un cocalar care sta pe telefon pe randul din fata ta, sau te afuma cu un vape, iti poate strica toata experienta.
Am acasă un sistem home theater si un OLED Dolby Vision si Atmos. Din punctul meu de vedere, anumite filme sunt făcute pentru a le viziona acasă, altele sunt gândite și concepute de la stadiul de scenariu să fie filmate și concepute pentru marele ecran. Nu poți să le pui pe toate la grămadă, ca într-o ciorbă, cum face românul. Dar da, depinde de timpul și de banii fiecăruia. Eu mă duc de mai multe ori pe lună la cinema. Dar pot să admit că prețurile s-au scumpit și întreaga experiență a scăzut în calitate – aici e vorba de anumite morale politice, aspecte tehnice din cinema, de cultură / bunul simț al plătitorilor de bilet .
Foarte probabil cinematograful va dispărea pentru că nu prea este sustenabil că afacere, dar îmi va părea rău. Merg foarte rar la cinema din cauza costului ridicat (nu in România) care este semnificativ atunci când mergi in 3 (toată familia), dar mi-ar place sa merg mai des.
Cred că este o experiență fascinanta pentru copii și mi-ar place că generațiile viitoare de copii sa continue sa se bucure de ea.
De acord și nu prea, depinde și de film și de sala de cinema. O sală de ultimă oră, cu ultimele tehnologii audio și de imagine și acustice, nu se compară cu ce îți faci tu acasă sau la apartament, decât dacă investești în scule scumpe și tratezi acustic încăperea.
Merg și eu rar la cinema, dacă merg de 2-3 ori pe an.
Problema de a face filme prin streaming sau digital, este foarte nasoala, toate firmele care fac filme ar da faiment.
De ce?
Pentru ca toti ar face „record screen” sau downloada de pe netflix de exemplu sau oricare site ar fi intr-un format ciudat, si apoi se fac programe care convertesc din format „x” in format .mkv sau orice alt format.
Cinematograf-ul aduce banii, steaming sau digital ar aduce mai mult de jumatate scadere profit din cauza pirateriei, indiferent cat de bun ai face site-ul de securitate, tot o sa se poata downloada si a pune pe filelist de exemplu.
Poate fi asa, unu plateste site-ul de filme, salveaza filmul, si pune pe torrent, 1000 de persoane nu fac abonament, caci descarc pe torrent, deci 1 din 1000 de oamenii ar plati abonament.
Iar la cinema, povestea sta altfel, se duc mai multi oamenii caci sunt nerabdatori sa vada un film bun, nu au rabdare sa astepte 2-3-4 luni pana apare digital, si asa cinematograful va avea profit pentru a face alte filme pe viitor.
De acord in totalitate cu articolul . Am fost de mai multe ori la cinemacity in ultimii ani iar calitatea este execrabila iar sunetul iti bubuie capul degeaba . In plus , nu prea mai am chef sa imi fac programul dupa un film si prefer ca filmul sa isi faca programul dupa mine .
Din pacate, la film e ca la jocuri. Prea multe cintinuari, putin continut proaspat si original. Trebuie sa fii fan sa mergi la o continuare. Prefer sa merg la cinema doar cand e ceva care ma intereseaza, original.
Cred ca in ultimii 5 ani am fost de 2 sau 3 ori la cinema.
Pentru mine cel mai mare minus al cinema-ului mi se par cele 30 minute de reclame si trailere, de dinaintea filmului. Doar luand acest aspect in considerare as renunta complet la cinema, desi trebuie sa recunosc ca atmosfera e mai aparte, mai deosebita, comparativ cu vizionarea acasa.