In lumea ultramobila, momentan numai Apple are procesoare pe 64 bits. Si dupa ce toti ceilalti producatori de astfel de platforme s-au grabit sa declare inutilitatea acestei idei, au avut grija sa dezvolte ceva similar. Iar cea de-a doua platforma cu procesor pe 64 bits vine de la Qualcomm.
Ea se numeste Snapdragon 410, si se adreseaza in mod neasteptat segmentului low end. Si este compusa dintr-un quad core ARM Cortex A53, mult RAM si GPU Adreno 306. Si include conectivitate 4G LTE si GPS inclusiv Glonass si BeiDou. Suporta camere de 13 MP, pana la trei SIM-uri, si va fi realizata la TSMC in procesul tehnologic de 28 nm.
Din pacate acum avem parte numai de o dezvaluire. Mostrele vor fi gata la inceput de 2014, iar primele telefoane, ce vor costa de la 150 $ in sus, vor apare pe piata abia in cea de-a doua jumatate a anului viitor.
Procesoarele pe 64 biti sunt absolut inutile la iphoane si ipaduri, care au, fara exceptie, 1 GB de RAM, ori se stie ca singura utilitate a procesoarelor pe 64 biti este pentru accesarea memoriei RAM de la 4GB in sus. La Apple a fost clar o gogorita de marketing, arhitectura pe 64 biti le aduce zero avantaje de performanta la 1GB de RAM.
Doar in cazul unor telefoane Android de la Samsung, LG etc., care au ajuns deja la 3GB de RAM, se intrevede necesitatea unor astfel de procesoare la anul, cand pot ajunge la 4GB.
Procesoarele „pe 32 biti” pot adresa si peste 3 Gb de memorie, adresarea se face pe 40biti (adresa memoriei). Plus ca daca ai 4 Gb ram, si poti accesa doar 3, poti sa rezervi pt gpu 1Gb si tot e un avantaj.
Legat de Apple, citeste articolul lui Anand si o sa vezi ca nu e marketing si nu are nicio legatura cu memoria disponibila.
64 biti inseamna ca poti folosi de doua ori mai multi biti la fiecare ciclu de tact. In afara de limitarea adreselor de acces la memoria ram de care vorbiti voi aici avem si un spor de performanta care in practica variaza intre 5% si 10% in functie de aplicatie.
Sporul de viteza e absolut neglijabil, nu merita sa te complici cu o arhitectura pe 64 biti, mai scumpa, pentru un spor de viteza de maxim 5%. Adevaratul avantaj tine de posibilitatea de a accesa mai multa memorie, de aceea la Apple e chiar penibil sa vorbesti de „dublarea performantei” cand tu ai tot 1 GB de RAM. E clar o smecherie de marketing.
Mai fratilor, nu este o „gogorita”, este evolutie tehnologica impachetata frumos pentru marketing (Apple style). Motivele sunt mai multe:
1. Pentru a lua fata rivalilor (primul telefon pe 64 de biti, bla, bla) – clar motivul principal, puteau astepta pana la anul
2. Performante – 5% este castigul la rularea aplicatiilor pe 32 bit, daca ruleaza aplicatii native 64 acesta creste la 20-50%. Totusi trebuie creata o baza de device-uri care suporta 64 pentru a motiva dezvoltatorii sa migreze catre arhitectura noua. Cu cat iese mai devreme cu atat mai bine.
3. In 4-5 ani se va trece de 4GB de ram la device-urile mobile. ARM(RISC) pe 32 bit foloseste tot atatia biti pentru adresare. PAE exista doar la x86(CISC).
4. Toate arhitecturile 32 bit se apropie incet-incet de EOL. Trebuie sa accepte toata lumea ca peste cativa ani vom auzi de 32 bit poate doar la microcontrollere.
Parca imi imaginez un dialog intre designerii de la apple:
– Ce sa le dam nou pitiponcilor cu noul iphone?
– Sigur ar aprecia un procesor pe 64 de biti!
– Aham…
Dezvoltatorii de aplicatii Android si iOS nu sunt implicati aproape deloc in aceasta migrare intrucat aplicatiile lor nu contin cod compilat. SIngurele batai de cap le au cei de la Google pentru ca trebuie sa dezvolte varianta 64bit de android si producatorii hardware care vor lucra la driverele pe 64 biti.
25% din app-uri au codul scris in C/C++ care e apoi compilat pentru diverse arhitecturi.
arhitectura de 64 bit este o evoluție cu plus de performanta fata de cea de 32bit, in mod sigur, pe lângă plusul de memorie adresata avem si un plus de lărgime la registri CPU si implicit instrucțiuni de 64 biti care pot face mai multe operații într-un ciclu de ceas. Nimeni nu se pune sa investească miliarde de dolari pentru doar a impresiona utilizatori.
Aici se punea problema cine este primul care sparge gheata, si normal a fost Apple care a avut curaj si bani… un deschizător de drum cu care ne-am obișnuit…ușa a fost deschisa si cale de întoarcere nu mai este pentru nimeni care vrea sa stea in carti.