Din considerente ce țin de spațiu, consum de energie și zgomot, tot mai mulți utilizatori aleg să migreze spre sisteme de calcul de tip ultra small form factor. De regulă, acestea oferă dotări potrivite pentru activități office și multimedia și sunt livrate cu sistem de operare preinstalat, scăpându-ne astfel de grija achiziționării unei licențe. La fel ca sistemele desktop, aceste dispozitive vin în configurații variate și sunt distribuite pe mai multe clase de prețuri, în funcție de producător și de nivelul de performanță oferit. În general, sistemele ultra compacte sunt împărțite în două mari categorii: media playere Android, optimizate pentru redarea de conținut video la rezoluții înalte, și mini PC-uri cu Windows și specificații entry-level, gândite în principal pentru web browsing și activități office. Acestea din urmă se bucură de un plus de flexibilitate, putând rula întreaga suită Microsoft Office, dar și mai toate aplicațiile regăsite pe platforma Windows. De asemenea, mini PC-urile de acest fel pot asigura o experiență excelentă în web browsing, dar și o compatibilitate mult mai bună în ceea ce privește formatele video. Totodată, pot fi configurate ca servere web, DLNA sau NAS și pot chiar să ruleze diverse distribuții de Linux. Cu alte cuvinte, posibilitățile de configurare sunt extinse, însă nu vă așteptați să faceți editare video sau să rulați ultimele jocuri. Discutăm, totuși, despre sisteme cu specificații entry-level și cu grafică integrată, proiectate să fie cât mai eficiente din punct de vedere energetic.
Timp de câteva zile am avut ocazia să testez Minix N42C-4, un mini PC lansat la începutul acestui an și bazat pe procesorul Apollo Lake Intel Pentium N4200 (4 nuclee, tactate la 1.1 Ghz și cu turbo de până la 2.5 Ghz). Din fabrică, Minix N42C-4 vine cu 4 GB de memorie RAM DDR3L și cu doar 32 GB spațiu de stocare eMMC, însă avem posibilitatea upgradării memoriei cu încă un DIMM de 4 GB și a spațiului de stocare cu un SSD pe interfață M.2 și magistrală SATA 3 (6 Gbps). Spre deosebire de modelele anterioare din seria Neo, ce erau destinate preponderent uzului casnic, noul model se adresează mediului office. Mai exact, primim Windows 10 în varianta Pro, prin care ni se permite aderarea la workgroup-uri, configurarea management-ului pentru Group Policy, conectarea la alte stații de lucru prin remote desktop și criptarea unităților de stocare cu ajutorul Bitlocker. Totodată, în pachet este prezent și un mount VESA, ce poate fi utilizat pentru montarea unității în spatele monitorului. Chiar dacă este un sistem accesibil, Minix N42C-4 nu dezamăgește nici la capitolul conectivitate. Avem parte de conectivitate wireless dual band, în standardele b/g/n/ac, și Bluetooth 4.1. Elementele de conectică sunt, la rândul lor, impresionante: trei porturi USB 3.0, un port USB Type-C, un port HDMI 1.4 (până la 4K la 30Hz), un port miniDP (până la 4K la 60Hz), un combo jack și un port gigabit LAN. Ce e și mai interesant e că portul USB Type-C poate fi utilizat și pentru ieșire video, așadar, în teorie, putem conecta până la trei monitoare. Cu ajutorul unui adaptor inclus în pachet, ce se inserează în jack-ul audio, putem să conectăm chiar și dispozitive audio pe interfață optică (S/PDIF).
În ceea ce privește aportul de performanță, căci probabil asta vă interesează cel mai mult, trebuie să știți că trecerea la noua platformă Apollo Lake își face simțită prezența chiar și în cele mai uzuale activități. Timpii de încărcare pentru paginile web au scăzut simțitor, aplicațiile se încarcă mult mai repede, iar decodarea hardware funcționează pe un număr mult mai mare de formate video. Totodată, acum avem și un sistem de răcire activ, ce menține procesorul la temperaturi relativ joase și previne thermal throttling-ul. Nu vă faceți însă griji pentu zgomot. Ventilatorul intră în funcțiune foarte rar și atunci când o face este extrem de silențios. După părerea mea, singura bila neagră a lui Minix N42C-4 este spațiul de stocare. Cei 32 GB se vor umple foarte repede, mai ales că după configurarea sistemului de operare ne mai rămân disponibili doar vreo 13 – 14 GB. Practic, dacă doriți să mai instalați suita Microsoft Office și alte câteva aplicații, sunteți forțați să montați un SSD M.2 sau să utilizați o unitate de stocare externă.
Specificații Minix N42C-4:
- Procesor: Intel Pentium N4200, bazat pe arhitectura Apollo Lake – patru nuclee tactate la 1.1 Ghz, turbo de până 2.5 Ghz și 2 MB cache
- Memorie RAM: 4 GB DDR3L (upgradabilă până la 16 GB)
- Stocare: eMMC 5.1 MLC 32 GB (upgradabilă cu un SSD M.2 de până la 512 GB pe magistrală SATA)
- Placă grafică: integrată, Intel 505
- Conectivitate wireless: b/g/n/ac dual band, Bluetooth 4.1
- Conectică: 1 x HDMI 1.4 (până la 4K la 30Hz), 1 x Mini DisplayPort (până la 4K la 60Hz), 1 x USB Type-C (USB 3.1 Gen2, video până la 4K la 60Hz), combo audio jack, audio optic (S/PDIF), 1 x USB 3.0, 1 x gigabit LAN și 1 x Kensington lock
- Alimentare: DC 12V, 3A (inclus în pachet) sau USB Type-C (DC 12V)
- Sistem de operare: Windows 10 Pro
Ambalaj și construcție
Minix N42C-4 vine ambalat într-o cutie de carton de dimensiuni generoase, pe care sunt menționate specificațiile cheie și o serie de elemente de identificare. În materie de accesorii primim un alimentator cu adaptoare pentru diferite tipuri de prize (schuko, UK și US), un cablu HDMI, un sistem de montare VESA cu toate șuruburile aferente, un adaptor audio optic S/PDIF, un set de piciorușe cauciucate de rezervă, un manual de instrucțiuni în limba engleză și o broșură cu toate produsele din portofoliul producătorului.
Pentru a acomoda sistemul de răcire activ, dar și sloturile adiționale pentru RAM și SSD, cei de la Minix au aplicat unele schimbări la nivel de design. Mai precis, au mărit nițel proporțiile unității și au renunțat la construcția metalică, mergând în schimb pe un policarbonat cu finisaj negru mat. Conceptul de design a rămas, însă, neschimbat, fiindu-ne prezentată o construcție cu margini ușor curbate și cu elemente de conectică amplasate discret.
Sistemul măsoară 13.9 cm lungime, 13.9 cm lățime și 3 cm înălțime și cântărește puțin peste 400 grame. Nu e chiar cel mai ușor sau subțire mini PC pe care l-am avut pe mână, însă nici nu deranjează din acest punct de vedere. Deranjant este însă finisajul mat, mai ales pe latura superioară, ce capătă foarte ușor zgârieturi și urme de amprentă și care se curăță extrem de greu. Nu e chiar capăt de lume, însă nici plăcut nu e.
Partea frontală a dispozitivului găzduiește cele trei porturi USB 3.0 și butonul de power. Tot aici sunt prezente și perforațiile pentru sistemul de răcire (intake).
Pe latura stângă găsim intrarea pentru alimentare și porturile gigabit LAN, Mini DisplayPort, HDMI 1.4, USB Type-C și combo jack. După cum vă spuneam și la începutul articolului, în spatele combo jack-ului se află o ieșire audio optică, pe care o putem utiliza cu ajutorul adaptorului inclus în pachet.
Pe latura stângă avem o altă serie de perforații pentru sistemul de răcire, precum și decupajul pentru Kensington lock.
Pe latura din spate este prezent doar un LED de alimentare. Observați că nu mai avem un conector de antenă externă pentru Wi-Fi, producătorul mergând de această dată pe o soluție internă.
Pe spatele unității sunt amplasate 4 piciorușe cauciucate, pentru un plus de aderență. Tot aici avem și sticker-ul de autenticitate pentru Windows 10 Pro, diverse certificări, precum și serie de elemente de identificare.
Alimentatorul este produs de Powertron Electronics, se alimentează la tensiuni cuprinse între 100 – 240V și livrează o tensiune de ieșire de 12V, la un curent de maxim 3A. Altfel spus, Minix N42C-4 consumă un maxim de 36 wați, cu mult sub un sistem desktop obișnuit. Ar mai fi de menționat și că putem comuta tipul de priză utilizată, cu ajutorul adaptoarelor din pachet, pentru Schuko (Europa), UK sau SUA.
Dacă se dorește, unitatea poate fi montată în spatele monitorului sau televizorului, utilizând accesoriul de montare VESA din pachet. Acesta vine cu toate șuruburile necesare, deci nu se impun alte intervenții sau achiziții. De asemenea, sistemul de prindere este relativ simplu: bracket-ul se instalează cu ajutorul a patru șuruburi, iar unitatea este susținută printr-un set de patru clipsuri.
Teste
Pe parcursul testării, sistemul a fost conectat la un monitor 4K pe interfață DisplayPort, iar în materie de periferice am folosit o tastatură G.SKILL KM780 RGB și un mouse HyperX Pulsefire FPS. În vederea suplimentării spațiului de stocare, am utilizat un SSD extern Samsung T5 250 GB și un HDD extern WD Elements Portable 1 TB. Referitor la slotul intern M.2 pentru SSD, acesta suportă doar unități SATA, iar lista de unități compatibile poate fi consultată pe forum-ul Minix. Producătorul m-a informat că sistemul de operare poate fi instalat pe SSD, cu ajutorul imaginii de recuperare disponibile aici. Cum nu am avut la dispoziție o unitate M.2 pe magistrală SATA, m-am rezumat în a testa ratele de transfer ale memoriei interne eMMC și ale SSD-ului extern, conectat prin USB. Testele de temperatură au fost realizate la o temperatură ambientală de aproximativ 21 °C.
Țineți cont că unitatea sosită la review face parte dintr-un lot inițial de preproducție, așadar e posibil să existe unele variați de performanță în comparație cu unitățile retail. Legat de testele de performanță, aflați că cu excepția schimbării profilului de alimenare pe high performance, nu am aplicat alte schimbări software sau hardware, sistemul fiind trecut prin întreaga suită de teste exact așa cum a venit de la producător.
La fel ca pe orice alt sistem cu Windows preinstalat, la prima pornire am fost întâmpinat de ghidul de configurare Windows 10, care m-a îndrumat să-mi setez contul Microsoft, preferințele de securitate și intimitate, respectiv setările de conectare la internet. După finalizarea procesului de configurare, din cei 28.2 GB, cât are memoria internă, mi-au rămas disponibili doar în jur de 15 GB. În mod evident, spațiul de stocare s-a dovedit a fi insuficient pentru instalarea unui pachet mai mare de aplicații. După instalarea suitei Microsoft Office și a câtorva utilitare de benchmarking, am fost nevoit să aplelez la un SSD extern.
Chiar dacă, în teorie, memoria internă eMMC 5.1 este destul de lentă după standardele actuale, sistemul bootează repejor, în cam 10 secunde, iar aplicațiile se inițializează aproape instant. Mai jos am atașat rezultatele pe care le-am obținut în cadrul utilitarului CrystalDiskMark:
Iar mai jos aveți rezultatele din CrystalDiskMark pentru SSD-ul extern Samsung T5 250 GB, conectat prin USB:
Prin intermediul utilitarului HWiNFO64 aflăm că procesorul Intel Pentium N4200 Apollo Lake se poate scala la 4 trepte de frecvență: 400, 800, 1100 și 2500 Mhz (turbo). Din ce am observat, dacă profilul de alimentare este setat pe high performance, procesorul se menține la o frecvență cuprinsă între 2 – 2.5 Ghz, în funcție de gradul de utilizare. Nu m-am lovit de episoade de thermal throttling în utilizarea de zi cu zi, însă în aplicațiile de stress testing au apărut unele variații ale frecvenței, mai ales la utilizarea concomitentă a procesorului și a plăcii grafice integrate.
Memoria RAM însumează 4 GB, este de tip DDR3L și operează la o frecvență de 1600 Mhz, în mod single channel. Producătorul menționează o limită de 16 GB pentru RAM, însă nu se garantează buna funcționare a sistemului cu orice tip de SODIMM-uri, ci doar cu cele menționate aici. Totodată, trebuie să țineți cont că unul din cele două sloturi pentru memorii este deja ocupat, prin urmare aveți două opțiuni: să adăugați un SODIMM de încă 4 sau 8 GB, pentru un total de până la 12 GB, sau să montați două SODIMM-uri de 8 GB și să renunțați la memoria preinstalată. Din păcate, nu am avut pe mână niciun SODIMM DDR3L, așadar nu vă pot spune cum se comportă în cazul în care sunt utilizate două tipuri de SODIMM-uri. Recomandat ar fi ca cele două plăcuțe de RAM să aibă specificații similare (frecvență și latențe) și să se afle pe lista de compatibilitate a producătorului.
Din cei 4 GB preinstalați, procesorului grafic integrat Intel 505 i se pot aloca între 128 – 1024 MB, în funcție de opțiunea setată în BIOS. Placa video este tactată la 350 Mhz și suportă întreg setul de instrucțiuni DirectX 12, însă aceste detalii sunt oarecum irelevante având în vedere resursele limitate de care dispune. Veți putea rula fără probleme jocuri vechi, din era Half-Life 2 și DOOM 3, însă nu veți avea nicio șansă să jucați CS:GO, DOTA 2 sau alte titluri mai moderne. Vă veți convinge de acest lucru de îndată ce veți vedea rezultatele din 3DMark.
Sistemul de operare Windows 10 Pro ce vine preinstalat este licențiat, fiind așadar eligibil pentru actualizari. Însă, dacă doriți instalarea unei suite mai mari de aplicații și nu sunteți dispuși să montați un SSD, atunci ar trebui să luați în calcul dezactivarea definitivă a actualizărilor, spațiul de stocare intern fiind ocupat într-un ritm alert după fiecare aplicare de actualizări. Totodată, instalarea unor update-uri majore de Windows va fi greoaie, dacă nu imposibilă, pe memoria internă, fără o instalare pe curat a sistemului de operare.
Temperaturile în idle sunt foarte bune. După 30 minute de inactivitate, procesorul are o temperatură de doar 46 °C, cu doar 25 °C mai mult decât temperatura ambientală. Țineți cont că aceste valori sunt asigurate fără ca ventilatorul sistemului de răcire să fie pornit.
Într-un scenariu de utilizare intensiv, în cazul nostru Prime95 blend, temperatura procesorului ajunge la un maxim de 66 °C, cu o medie situată undeva în jurul valorii de 55 °C. În acest caz, ventilatorul se aude nițel, însă nu atât de tare încât să creeze un disconfort pronunțat în utilizare. Observați că pentru a menține temperaturile în limite sigure, se aplică o ușoară scădere a frecvenței, până pe la vreo 1900 Mhz, însă în scenarii de utilizare obișnuite acest lucru nu se întâmplă foarte des.
Minix N42C-4 asigură o experiență de utilizare foarte fluidă la nivelul sistemului de operare și face față cu brio activităților simple, de office. Navigarea web, în Google Chrome sau Microsoft Edge, decurge fără cusur, iar procesarea fișierelor Word și Excel se realizează prompt, fără întârzieri sau blocaje. Memoria RAM preinstalată este un pic cam limitată pentru multitasking, așadar recomand upgradarea acesteia la un minim de 8 GB. Cu toate acestea, în Chrome am putut deschide chiar și 15 – 20 tab-uri, fără să mă lovesc de întârzieri prea dese. Ca fapt divers, newsfeed-ul de pe Facebook și Twitter se încarcă în maxim 5 secunde, la fel și YouTube-ul, site-urile de știri și cele de streaming de conținut video (Netflix și HBO Go).
Am observat că pentru o funcționare optimă a decodării hardware pe YouTube, suntem nevoiți să apelăm la browser-ul implicit din Windows 10, Microsoft Edge. Pe Chrome și Firefox are tendința de a scăpa cadre și de a ține utilizarea procesorului foarte sus, în zona 90 – 100%, mai ales pe fluxuri 1440p sau 4K. Pe Edge, fluxurile YouTube la rezoluție Full HD și 30 cadre pe secundă arată o utilizare a procesorului de maxim 20%, în timp ce redarea unui flux la aceeași rezoluție, dar la 60 cadre pe secundă, urcă nivelul de utilizare până la un maxim de 25%, fără nici cea mai mică urmă de frame skipping. Spre surprinderea mea, pe YouTube am putut reda în condiții optime chiar și fluxuri 4K, fără blocaje sau frame skipping și cu o utilizare a procesorului de maxim 30%. Situația este similară și în cazul serviciilor de video streaming Netflix sau HBO Go, cu mențiunea că pe acestea rezoluția maximă disponibilă este Full HD. În momentul de față, redarea 4K în aplicația Netflix este disponibilă doar pe modele selecte de plăci grafice și procesoare.
Accelerarea hardware funcționează de minune și pentru fișierele video stocate local, cu condiția ca player-ul utilizat să aibă suport pentru setul de instrucțiuni oferit de ansamblul hardware. Printre altele, platforma Apollo Lake Intel Pentium N4200 poate decoda următoarele formate și codecuri: H.263, H.264, H.265, MPEG4, VP8, VP9, MVC, MPEG2 și VC1. În majoritatea situațiilor, decodarea funcționează cum trebuie, fără framedrops, stuttering sau alte neplăceri și cu o utilizare minimă a procesorului, însă există și unele în cazuri, rare ce-i drept, în care fluxul video trece pe decodare software sau sunetul este distorsionat sau pe un număr mai mic de canale. Un alt lucru pe care trebuie să-l aveți în vedere este că nu avem suport pentru pass-through TrueHD sau DTS HD, așadar e posibil să fiți deranjați nițel de downsampling, mai ales dacă utilizați un sistem audio performant, conectat la receiver. O altă limitare a platformei Apollo Lake este observată în cazul redării de conținut HDR, unde, în funcție de rezoluție și bitrate, pot fi observate unele frame drop-uri. În rest, experiența este foarte bună. De exemplu, un film Blu-Ray (remux), la bitrate ridicat, rulează fără probleme, utilizarea procesorului variind între 50 – 70%. La fel de bine se comportă și în cazul fișierelor video 4K H.264, atâta timp cât nu avem de-a face cu un bitrate exagerat de mare.
O altă utilitate interesantă a unui astfel de mini PC este configurarea sa ca un Steam Link, ce funcționează prin decodarea în timp real a unui flux video de la un sistem de gaming și trimiterea input-ului de la controller sau tastatură. Utilizarea procesorului urcă destul de sus, însă experiența este perfectă. Nu există întârzieri în interpretarea comenzilor, iar framerate-ul este 100% stabil.
În PCMark 10, Minix N42C-4 obține 1.682 puncte, aproape dublu față de Neo Z83-4 Pro. Acest rezultat reprezintă o medie a rezultatelor obținute în diverse simulări real world și poate fi utilizat în scopuri comparative.
În 3DMark rezultatele sunt conform așteptărilor. Placa grafică integrată Intel 505 obține 1.580 puncte în Sky Diver, 2.660 puncte în Cloud Gate și doar 362 puncte în Fire Strike. După vă spuneam și mai sus, procesorul grafic este destul de limitat în a face față titlurilor moderne, cu grafică 3D complexă, însă se descurcă de minune în jocuri retro, precum Max Payne 2, Grand Theft Auto: San-Andreas și Half-Life 2.
Passmark, un alt benchmark de evaluare a performanțelor generale, arată un scor de 1.132 puncte, principalele limitări fiind evidențiate în secțiunile 2D Graphics și 3D Graphics. Mă gândesc că se pot obține unele îmbunătățiri la acest capitol dacă se mai montează încă o plăcuță de RAM, pentru dual channel, însă nu vă așteptați la gain-uri mai mari de 15 – 20%.
În vederea evaluării performanțelor oferite de adaptoarelor de rețea am schimbat puțin metodologia de testare. În loc să utilizez Speedtest by Ookla sau alte servicii ce operează prin internet și care pot arată rezultate imprecise, am ales să testez ratele de transfer prin utilitarul Passmark network benchmark, ce funcționează printr-un server și un client pe LAN. Prin intermediul portului Gigabit LAN am obținut rate de transfer de până la 949 Mbps, foarte aproapiate de limita standardului Gigabit și suficient de mari încât sa satisfacă orice de tip de activitate ce poate fi desfășurată pe un astfel de sistem de calcul.
Cu ajutorul adaptorului Wi-Fi integrat, conectat la un acces point de 5 Ghz, situat în imediata vecinătate a unității, am obținut un maxim 160 Mbps și o medie de 118.3 Mbps. Link-ul a fost stabilit la 325 Mbps, însă probabil din cauza interferențelor de pe canalele de Wi-Fi, vitezele efective de transfer s-au înjumătățit. Chiar și așa, nu e rău deloc pentru o conexiune wireless. În ciuda faptului că nu avem o antenă externă pentru Wi-Fi, nivelul semnalului s-a menținut în limite rezonabile și nu au apărut deconectări sau pierderi de pachete. Într-un apartament cu 3 camere, indiferent de amplasarea unității, am avut parte de un semnal perfect, atât pe AP-ul de 2.4 Ghz, cât și pe cel de 5 Ghz. Desigur, rezultatele pot varia în funcție de router, așadar e posibil să obțineți un semnal mai bun și rate de transfer net superioare dacă dispuneți de un router high-end.
BIOS-ul poate opera atât în mod UEFI, cât și în mod legacy, pentru un grad de compatibilitate extins cu cât mai multe sisteme de operare, aici intrând desigur și diverse distribuții de Linux (Ubuntu, Arch Linux, Debian, Red Hat etc.). Avem la dispoziție și opțiunile de WOL (wake on LAN) restore on power loss și RTC wake-up (pornire automată la o oră prestabilită). De asemenea, pentru combo jack avem opțiunea de a comuta între standardele Apple sau Nokia/Samsung. În cazul în care se optează pentru montarea unui SSD M.2, stocarea eMMC poate fi complet dezactivată, iar bootarea se realizează direct de pe SSD. De asemenea, compatibilitatea cu distribuțiile Linux bazate pe versiuni recente ale kernel-ului este foarte bună, toate elementele hardware operând în parametri optimi, fără a fi necesare instalări de drivere sau alte configurări. Eu l-am testat pe Ubuntu și Arch Linux, de pe un SSD extern, și a funcționat perfect, fără nici cea mai mică urmă de instabilitate.
Concluzie
Prin prisma raportului preț/performanță, Minix N42C-4 este unul dintre cele mai atractive sisteme ultra compacte de pe piață. Configurația hardware, compusă din procesorul Intel Apollo Lake Pentium N4200 și cei 4 GB de memorie RAM, asigură o experiență fără cusur în task-uri uzuale, precum navigarea pe internet și prelucrarea de documente. De asemenea, dispozitivul este avantajat și de posibilitățile extinse de upgrade, mulțumită sloturilor adiționale pentru SSD și RAM. Totodată, acesta oferă opțiuni de conectivitate complete și dispune de un sistem de răcire activ foarte silențios, așadar este potrivit spre a fi utilizat și ca HTPC (home theater PC). Dezavantajul principal rămâne în continuare stocarea eMMC de doar 32 GB, care se va umple destul de repede în lipsa unui SSD instalat sau a unei unități de stocare externe.
Minix N42C-4 poate fi achiziționat de pe MinixWebShop.eu la prețul de 309.95 Euro (1450 Lei, TVA inclus).
Pro:
- Design compact și atrăgător
- Opțiuni de conectivitate complete: Wi-Fi AC, Gigabit LAN, Bluetooth 4.1, 3 x USB 3.0 și USB Type-C
- Licență Windows 10 Pro
- Posibilități de upgrade
- Consum redus de energie
Contra:
- Doar 32 GB stocare și 4 GB de memorie RAM
- Finisaj mat care se zgârie și prinde foarte ușor urme de amprentă