Pe 20 aprilie vine sezonul 4 din From pe HBO Max, iar cei care au urmărit serialul știu deja că una dintre întrebările centrale ale poveștii nu este „cum scăpăm din oraș”, ci ceva mult mai profund și mai deranjant: ce este, de fapt, timpul în acel loc blestemat?
Personajul Julie a demonstrat deja în sezonul 3 că poate „călători” în timp, sau mai degrabă că apare în momente din trecut fără să le schimbe, pentru că ea era deja acolo, timeline-ul era deja fix. A aruncat frânghia înainte să știe că o va arunca. Sezonul 4 pare să adâncească și mai mult această idee, cu speculații despre bucle temporale care se întorc la originile coloniale ale orașului, cu personaje care ar putea fi reîncarnări ale acelorași spirite dintr-o altă epocă.
Ceea ce e uimitor este că scriitorii serialului nu inventează un concept fantastic de toată mâna. Fizicianul Vlatko Vedral de la Universitatea Oxford susține în mod serios, într-un articol academic recent, că trecutul, prezentul și viitorul există simultan și că nu există nimic special în ceea ce numim „acum”. Mecanismul acesta se numește modelul Page-Wootters, propus încă din 1983, și spune că timpul nu este o entitate reală care curge, ci o iluzie care apare din corelațiile cuantice dintre sisteme, la fel cum o ceas și o mașină de curse pot fi descrise printr-un simplu tabel de poziții, fără să ai nevoie de variabila „timp” în ecuații. Un studiu publicat în Physical Review A, condus de fizicieni italieni, a mers chiar mai departe și a arătat că această iluzie a timpului apare din inseparabilitatea cuantică, adică din felul în care particulele se „leagă” între ele, și că ecuațiile care descriu lumea subatomică sunt simetrice față de timp, permițând ca el să curgă la fel de bine în ambele direcții, inclusiv spre trecut.
Einstein însuși credea că distincția dintre trecut, prezent și viitor este „o iluzie persistentă”, și a scris asta explicit. În relativitate, universul este un bloc cu patru dimensiuni în care spațiul și timpul coexistă simultan, iar ceea ce e viitor pentru un observator poate fi trecut pentru altul. Tocmai de aceea, călătoria în timp este consistentă teoretic cu un univers fără timp adevărat, cu o condiție importantă: dacă ai călători înapoi în timp, nu ai ști că ai făcut-o, pentru că amintirile tale ar corespunde stării acelui moment, nu momentului din care ai plecat. Julie din From nu știe că ea era deja acolo. Ea trăiește experiența pentru prima oară, chiar dacă pentru restul personajelor evenimentul era deja trecut.
Serialul funcționează deci nu ca o poveste horror obișnuită, ci ca o meditație narativă despre exact problema pe care o pune fizica cuantică modernă: ce înseamnă „acum”, există un prezent real sau suntem cu toții blocați într-un bloc de spațiu-timp în care tot ce s-a întâmplat, se întâmplă și se va întâmpla există deja undeva? Dacă sezonul 4 din From chiar explorează originile coloniale prin Julie și confirmă că timeline-ul este fix și nu poate fi schimbat, serialul ajunge să ilustreze mai bine decât orice documentar de popularizare știința că nu controlăm timpul, ci că percepția noastră despre el este construită de mintea noastră, nu de realitatea obiectivă a universului.
Spor la vizionat!
Fascinat când începi să vezi după cortina a ceea ce credeai că știi până acuma.
Nu?
o mizerie, timp irosit, se lungește pana nu mai are audiență, lipsa de coerență, sau il poți urmării din timpul tau.eu renunț sa mai pierd timpul dupa ce am luat țeapă cu Lost, Fringe, Cei 100, Iron fist… si ce o mai fi ca asa d3 frumoase au fost ca nu le mai stiu…presimt ca urcă comentul
Cei 100 chiar a fost un serial bun si eu chiar sunt un cinefil pretentios . Pe Lost sau Fringe nici nu m-am gandit sa le vizionez . Iron fist , apare mizeria fix din titlu .
La 100 ultima serie e lungită. From îmi place mult
Fizica nu este valabila peste tot, universal. Ea depinde de dimensiunea spațiului la care se aplică. Adică, la nivel atomic, subatomic, foton, electro, etc, legile fizicii sunt, adica, pot fi cuantice. La nivel macro, univers, gravitație, presiuni mari, etc, fizica este altfel. La nivelul nostru, cu ceea ce ne-a obișnuit viața pe acest pământ, fizica este altfel.
Nu poți aplica observațiile din fizica cuantică în „lumea” noastră, să teleportezi un om, de exemplu, sau să deplasezi o mașina la viteza luminii. Așa cum nu poți crea o stea sau o gaura neagră de dimensiunea unei mingi de tenis. Fiecare are nevoie de propriul spațiu „univers” pentru ca legile fizicii să se aplice corespunzător.
Toți fizicienii vizează la această unificare a fizicii, dar cred că este imposibil, după cum ne arată chiar multe ecuații și calcule.
Dar putem să visăm cu ochii deschiși, să facem filme și să scriem cărți despre asta
Inteleg pe alocuri ce spui , dar puneti in ordine ideile . Ai cunostinte de fizica doar la nivel superficial . Nici eu nu sunt expert , am ceva cunostinte din scoala si din educatie informala , dar evit sa intru in discutii pe subiecte care cred ca ma depasesc. Suna-l pe Cristian Presura .
Mersi de pont, o sa incerc sa urmaresc si eu serialul.
Fringe e in serial foarte bun,Wayward Pines cel puțin primul sezon e excelent
ca sa calatoresti in timp ar trebui teoretic sa faci universul sa involueze in jurul tau..sa ai viteza luminii dar in „marsarier”/viteza intunericului 🙂