SUA au mai adăugat câteva trofee pe lista lor preferată: „companii chineze cu potențial militar”. 🤠
Mai pe românește, este vorba de lista companiilor considerate periculoase pentru economia americană din prisma apropierii lor de armata chineză. Iar această listă, aceasta a ajuns atât de lungă încât pare mai degrabă un catalog de Black Friday geopolitic. 🫣
De data asta au intrat producătorul auto BYD, magazinul online Alibaba și motorul de căutare Baidu, adică fix companiile pe care le vede toată planeta, nu vreun atelier obscur de drone din Shenzhen. Sau de prin altă localitate cu multe companii.
Lista Pentagonului a crescut de la 130 la aproape 190 de firme, pentru că, nu-i așa, în China orice companie care produce ceva mai complex decât o brichetă poate fi considerată „strategică”. Dacă faci baterii, ești suspect. Dacă faci AI, ești suspect. Dacă vinzi pantofi online, ești suspect pentru că ai servere.
Nu mă înțelegeți greșit, sunt de partea suveranității digitale europene, deci înțeleg frcizia Pentagonului, deși recunosc că nu sunt la punct cu informații despre apropierea dintre companiile d pe listă și proiecte militare adverse SUA. Dar companiile nominalizate azi sunt BYD, adică rivalul direct al Tesla și principalul furnizor de mașini electrice, Alibaba, considerat Amazon-ul Chinei și compania care le amenință poziția globală, dat fiind că și din Europa se comandă des de acolo, dar și Baidu, motorul local de căutare, care a interzis Google în China. Toate puse la grămadă sub eticheta „legături cu armata”.
Motivul oficial? Legături instituționale cu Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației din China. Motivul neoficial? Războiul comercial SUA – China, China – SUA, depinde de care parte ești, care a trecut de la tarife la tehnologie, iar acum la „cine pune mai multe companii pe lista neagră”.
China a reacționat previzibil: „abuz de securitate națională”. Alibaba a zis că nu are treabă cu armata, Baidu a spus că decizia e nefondată, iar BYD probabil a ridicat din umeri în timp ce mai deschidea o fabrică nouă în Brazilia. Sau prin Ungaria, că tot e una îîn curs de finalizare la granița cu noi.
Ironia? În SUA, companii precum Microsoft, Amazon sau Palantir lucrează direct cu Pentagonul, pe față, cu comunicate de presă și panglică tăiată la inaugurare. Diferența e că în China colaborările sunt opace, iar în SUA sunt… bine ambalate.
Impactul? Enorm, chiar dacă nu imediat vizibil. Alibaba rulează sute de miliarde anual. BYD vinde milioane de mașini electrice. Baidu pompează bani în AI și mașini autonome.
Exact domeniile în care SUA simt că pierd teren. Așa că lista Pentagonului devine mai puțin despre securitate și mai mult despre „hai să punem presiune pe concurență”.
Și aici vine partea amuzantă: Huawei a fost primul mare „victimă” a sancțiunilor. Rezultatul?
- și-au făcut propriul sistem de operare HarmonyOS
- au dezvoltat propriile chipuri
- au crescut vânzările în China
- au devenit simbolul rezistenței tehnologice
Producătorii chinezi de chipuri? Au accelerat dezvoltarea tehnologiilor locale. Exact ce SUA încercau să împiedice.
Deci întrebarea logică este dacă nu era mai simplu pentru SUA să treacă direct toată industria chineză pe lista de sancțiuni și să termine povestea? 😎
Pentru că, în ritmul ăsta, fiecare sancțiune pare să împingă China să-și construiască propriile ecosisteme tehnologice, rupând și mai mult economia globală în două lumi paralele.
Iar efectul asupra economiei globale? Ei bine, avem lanțuri de aprovizionare rupte, tehnologii duplicate, costuri mai mari pentru producători și, implicit, pentru consumatori, și tensiuni comerciale permanenente. Iar partea rea pentru noi este că nu doar cele două țări sunt afectate, și toate cele grupate în jurul lor, din diverse motive. Adică, toat lumea.
Pe scurt: războiul comercial nu mai e despre cine câștigă, ci despre cine rezistă mai mult. Probabil pentru Trump este și despre câte liste mai face și câte firme sau țări sunt pe ele. 🤡
Participa si tu la discutie!