Catalin Tolontan este unul dintre numele cele mai sonore din presa romaneasca. Nascut in 1968, acesta a devenit cunoscut ca fiind parte de echipei lui Ovidiu Ioanitoia care a editat, printre altele, ProSport si Gazeta Sporturilor. Momentan, publica articole si in Libertatea, ca parte a strategiei grupului Ringier de a creste acest brand. In plus, de la inceputul anilor 2000 are un blog de ziarist, unul dintre primele din Romania.
Desi a inceput sa scrie in ziare de sport, probabil ca este acum mai cunoscut pentru anchetele jurnalistice pe care le-a coordonat: cele despre transferurile de la cluburile din Liga 1, organizarea evenimentului Gala Bute, scandalul HexiPharma sau cele despre diversi directori de spitale publice. A avut parte si de evenimente mai putin placute, ca atunci cand a interpretat gresit o virgula in loc de punct si i-a iesit o valoare a radiatiilor de la Muzeul de Geologie mult peste cea reala.
Nu este o persoana dornica sa apara prea des in fata (lucru ciudat pentru un jurnalist, nu?!?) asa ca un interviurile acordate nu sunt extrem de dese. Tocmai de aceea am dori sa ii multumim pentru oportunitatea acordata!
L-am ales dintre mai multi „pretendenti” pentru ca are o vasta experienta in presa, atat in cea scrisa, cat si in cea online, incepand cu anii ’90. Cred ca este unul dintre cei mai longevivi jurnalisti romani. In plus, a avut aparitii la Constanta la emisiunile TV (la inceputul carierei, ca invitat la Procesul Etapei) si la cele radiofonice (la Europa FM). Ca si redactor-sef s-a dovedit extrem de deschis la noile tendinte in domeniu: a promovat dezvoltarea mediului digital, iar gsp.ro a fost beneficiara unui grant Google sub conducerea lui.
foto: adevarul.ro
arenait.ro: Buna ziua, domnule Tolontan. Va multumim pentru oportunitatea acordata.
Catalin Tolontan: Buna ziua, vad ca sunt foarte multe intrebari, incerc sa raspund la cate pot. Va rog sa nu va suparati. Dau cam un interviu pe an, poate mai rar, tocmai ca sa evit situatiile in care nu am timp si-mi aman interlocutorii 🙂
arenait.ro: Lucrati in presa din 1990, de pe vremea cand scriati la ziarul facultatii. Cum arata o redactie in anii 90? Dar in 2000?
Catalin Tolontan: In anii 90, redactiile erau, initial, birouri separate, ceea ce intrerupea din fluxul de comunicare. Open space-urile au aparut putin mai tirziu. Probabil ca, intre 2000 si 2008, a fost, intr-adevar, perioada de aur a presei noastre. Ziarele castigau, unele si-au cumparat tipografii, au angajat oameni, s-au format mai multe generatii. Fie la scoala lui Ion Cristoiu, fie la cea a lui Ovidiu Ioanitoaia, ca sa numesc pe cei doi mari creatori de redactii nationale, in opinia mea.
arenait.ro: V-ati inceput activitatea de presa intr-un departament de IT. Multi dintre cititorii nostrii (si aici ma refer si la cei ai Dumneavoastra) asimileaza IT cu tehnologia moderna, nicidecum cu anii ’90. Cum arata un departament de IT din presa de atunci? Cum arata el acum? Urmatorul job a fost cel de tehnoredactor. Cum se facea tehnoredactarea in 1990 vs 2019?
Catalin Tolontan: Primul contact al meu cu calculatoarele a fost in 1983, in clasa a IX-a a Liceului de Informatica. Pe atunci, un calculator FELIX ocupa o sala intreaga. Tinerii care citesc azi isi pot imagina o jumatate de teren de tenis plin de niste cabine telefonice supradimensionate, adica de patru, cinci ori mai mari, conectate intre ele. Acela era, pe atunci, un singur computer! Iar programarea se facea direct in binar, in zero si unu. Spre jumatate anilor ’90, la ziarele moderne se lucra cu un editor de texte, iar machetarea se facea pe un amarat de procesor de 286, cu un soft intitulat Ventura. Tehnologia inapoiata este insa, o scoala excelenta, a disciplinei, a textelor predate la timp si a organizarii.
arenait.ro: Cum arata o redactie acum?
Catalin Tolontan: Postmodern. Pe jumatate goala, ceea ce e trist. Numeric, redactiile au pierdut peste 60% din personal.
arenait.ro: In timpul facultatii de jurnalism am facut practica la un ziar local. Cu acea ocazie am putut sa vad cum arata o tipografie – cu acele utilaje mari, greoaie care fac un zgomot infernal. Totul intr.-un miros puternic, chimic. Cum arata acum tipografia care tipareste Libertatea, ziarul pe care il conduceti?
Catalin Tolontan: Sa stiti ca ati descris o tipografie moderna. Tipografiile sunt o industrie. E zgomot, e viteza, e stress. Libertatea si Gazeta Sporturilor se tipareau la tipografia Ringier, care era cea mai moderna rotativa din Romania. Dar pentru ca pierdea bani, trustul a decis inchiderea ei. Au vrut s-o vanda, au vrut chiar s-o dea gratis! Dar costurile de mutare erau asa de mari, sau chiria era nesustenabila, incat n-au avut nicio oferta si au dat-o la fier vechi… E o metafora dureroasa a presei. Acum tiparim pe masini mult mai vechi.
arenait.ro: Ati fost printre primii bloggeri din Romania, cu tolo.ro. Cum era piata de atunci fata de cea de acum?
Catalin Tolontan: Nu m-am socotit niciodata un blogger, nu sunt atat de modern. Am spus ca e un blog de ziarist, ceea ce am si scris in deschiderea blogului. Blogul a crescut datorita gsp.ro, singur n-ar fi facut doua parale. In timp, el a reusit sa intoarca ceva trafic si prestigiu catre Gazeta si ma bucur.
arenait.ro: Sa ramanem la blogging – mai e loc de crestere in domeniu? Se fac bani din asa ceva? Se citeste mai degraba un blog decat un ziar?
Catalin Tolontan: Scuze, dar este ca si cum m-ati intreba ce prefer: un drum sau un pateu cu branza? Sunt lucruri diferite. O redactie, fie ca e de ziar sau de televiziune, are o responsabilitate sociala asumata. Face un serviciu public, informeaza acoperind mai multe domenii, o tara sau o regiune, zi de zi, nu poate absenta de la evenimente. Un blogger informeaza si el, sau distreaza sau emotioneaza, insa e o intreprindere pe cont propriu.
arenait.ro: Partea video nu pare sa va fi atras. Ati spus, in anumite situatii, ca nu sunteti confortabil in fata camerelor. Totusi, tot mai mult teren il castiga vloggingul. Ce parere aveti despre asta?
Catalin Tolontan: Giovanni Sartori spunea candva ca „O imagine face cat o mie de cuvinte, dar un milion de imagini nu fac cit un concept”. E loc pentru toata lumea, nu judec si nu iau pe nimeni de sus. Pur si simplu, facem meserii diferite. Un vlogger nu prea transmite din Siria, iar un ziarist nu are charisma. Sunerm diferiti, sa acceptam acest lucru!
arenait.ro: Ati inceput cu texte despre sport, mai ales fotbal, ati scris stiri de la campionate mondiale si olimpiade, apoi ati trecut la achete sociale si politice. Destule domenii, as zice. Cum ar arata un blog de tech scris de Tolontan?
Catalin Tolontan: Sunt un om analogic, nu mi se potriveste.
arenait.ro: A facut valuri articolul despre radiatiile de la muzeul de geologie. Acolo un punct si o virgula au schimbat foarte mult valorile prezentate de echipa coordonata de Dvs ca fiind periculoase. Asta arata cat de importanta este verificarea surselor si a acuratetii informatiilor. Cum faceti asta pentru a preveni astfel de situatii sa se repete?
Catalin Tolontan: A fost o gafa mare, nu avem scuze pentru ea! Punct. Am rectificat-o in nici doua ore. Dar sa stiti ca, daca mergeti acum la Muzeul de Geologie, veti vedea ca spatiile respective sunt inchise si marcate ca radioactive. Ele erau radioactive; nu la valori atat de mari, dar erau! Asta, insa, nu ne scuza eroarea.
arenait.ro: Intr-un film american, un avocat celebru ii spune unui ucenic sa trimita cat mai multe date despre caz catre jurati. Cu cat mai multa informatie, cu atat mai greu le va fi sa verifice. Nu mai e ca inainte, sa ascundem faptele. Acum le mascam printre altele, mai putin relevante. E valabil si in presa ? E mai greu acum cand aveti acces la mai mult informatie decat in perioada in care luptati sa le primiti?
Catalin Tolontan: Yuval Noah Harar raspunde foarte bine la ceea ce interbati: Cenzura de azi consta in a te complesi cu informatii din care nu poti discerne.
arenait.ro: Cum vedeti presa peste 10 ani? Dar peste 50 de ani? Va mai exista ea in forma actuala?
Catalin Tolontan: Nu stiu… Sunt jurnalist, nu stiu, insa vreau sa aflu!
Meh… de copy/paste nu l-ai intrebat 🙂 ca-i place din ce-am vazut si nici macar nu face o minima investigatie sa vada cat de adevarat este ceea ce spune sursa, sau de unde a preluat informatia 🙂 Partea buna e ca o sa mai treaca un an pana la urmatorul interviu 🙂
Nu apăruse articolul de săptămâna asta atunci când mi-a acordat interviul.
Parca doar de saptamana asta… nu vreu sa te descurajez Cristi, nu ma lua prea mult in seama, tu baga mare ca ai pornit pe un drum bun si destul de interesant 😉 am vazut ca nu te feresti de intrebarile mai incomode.
Nu mă simt descurajat. Sincer, când am început facultatea de jurnalism, el a fost unul dintre cei care m-au inspirat. Țineți minte seria de reportaje ale lui din Afganistan? Oricum, nu neg că are și bube. Și el cred că știe. Dar toți avem.
Tocmai asta deranjeaza. Ce-a fost si ce-ar fi putut fi, daca nu se pierdea pe drum.
Cred ca am ridicat si stacheta prea sus, toti visand la un interviu cu dl. Centea 🙂
Da, da! Vrem cu Centea!