Dispozitivele wireless nu-s ceva nou. Nici macar sursele de electricitate fara fir nu sunt nici noutati nici irelizabile. Avem cateva exemple in care energia electrica a fost transmisa de la un obiect (sursa) la altul (consumator) pe calea aerului, folosindu-se fie raze laser, fie microunde. Insa principalele dezavantaje constau in vizualizarea directa a celor doua obiecte implicate (daca se interpunea un alt obiect, transferul nu mai avea loc) si in efectele negative resimtite de un om care trecea printre cele doua obiecte sau imediata vecinatate a caii de transfer.
Alta metoda de electricitate wireless este obtinuta prin folosirea inductiei magnetice. Dar aici cu cat se creste distanta intre sursa si consumator, cu atat scade cantitatea de energie transmisa. Si astfel nu este o solutie prea rentabila.
Insa acum o echipa de cercetatori de la MIT (trei profesori si trei cei mai valorosi studenti ai lor) au gasit o alternativa: rezonanta magnetica. Pentru acest fenomen sunt necesare doua bobine, care sa rezoneze pe aceeasi frecventa. Cand una din ele este legata la o sursa de electricitate, genereaza un camp magnetic interceptat de cea de-a doua bobina, care transforma undele magnetice in unde electrice.
Prin aceasta metoda, cercetatorii au reusit aprinderea unui bec de 60 W de la o distanta de 2.13 m. Si acesta este doar inceputul. Tehnologia promite mult, mai ales ca nu are dezavantajele celorlalte implementari. Singurul aspect negativ este dat de marimea bobinelor necesare: acestea au un diametru de 50 cm. Dar cu siguranta ca in aceasta epoca a miniaturizarii, vom vedea destul de repede bobine mult mai compacte.