Ei bine, ce face America pentru „democrație” în lume? Uneori trimite avioane, alteori – surpriză! – trimite internet gratuit.
Într-o mișcare demnă de un scenariu de film de spionaj, Elon Musk și al său Starlink se pregătesc să „ilumineze” digital Venezuela, țară care a fost, până acum o săptămână, în vizorul Washingtonului pentru „opresiune și lipsă de libertate”. Acum, după ce o bază militară americană a fost implicată într-un incident armat misterios pe teritoriul venezuelean, urmat de refuzul președintelui Maduro de a permite prezența permanentă a trupelor americane, iată că vine soluția: internet de mare viteză, gratis, oferit de SpaceX, cu o „binecuvântare” tacită (sau mai puțin tacită) de la Casa Albă.
Oficial, inițiativa este prezentată ca un gest umanitar, menită să conecteze populația venezueleană, care se confruntă cu probleme severe de infrastructură și cenzură online. Neoficial, însă, mulți analiști ridică sprâncenele, întrebându-se dacă nu cumva acest „cadou” vine la pachet cu un preț nevăzut, cel al influenței crescânde a SUA într-o zonă fierbinte, bogată în petrol. E greu să nu vezi ironia: după ani de zile în care Washingtonul a criticat regimul Maduro și a impus sancțiuni, acum, printr-o coincidență „miraculoasă”, Starlink devine soluția „salvatoare” post-conflict.
„Suntem dedicați să oferim conectivitate acolo unde este cea mai mare nevoie”, a declarat un purtător de cuvânt de la SpaceX, într-un comunicat care a omis elegant să menționeze contextul geopolitic recent. Pe de altă parte, un oficial anonim de la Departamentul de Stat a subliniat că „accesul liber la informație este un pilon al oricărei societăți democratice”, uitând, probabil, să menționeze că uneori pilonii vin cu antene parabolice și conexiuni satelitare gestionate de o companie americană.
Maduro, deși inițial reticent față de orice „cadou” din partea Washingtonului, pare să fi cedat presiunilor interne și externe, sau, cine știe, poate că o conexiune la internet de la Starlink este mai convingătoare decât orice sancțiune. Întrebarea care rămâne este: cui va folosi cu adevărat acest internet „gratuit”? Populației, care va putea comunica mai liber, sau unor interese strategice care vor putea accesa o țară izolată, dar plină de resurse, printr-o poartă digitală controlată de departe? Istoria ne-a învățat că, în diplomație, nimic nu e cu adevărat gratuit, mai ales când vine vorba de independență.
Lasa un comentariu!