Folosesc iPhone de cinci ani deja, atât ca telefon de serviciu, cât și ca telefon persona. Cu toate acestea, din 2018 încoace, de când scriu aici, am testat sute de modele de smartphone-uri cu Android.
Prin urmare, nu cred că sunt lipsit de informații sau de interacțiune cu sistemul de operare de la Google, cum presimt că mi se va reproșa.
Ei bine, după cum am scris în titlu, sistemul de operare de la Google nu mai este cel cu care mulți dintre noi, inclusiv eu, am făcut primii pași în lumea telefoanelor inteligente. Iar asta nu e doar nostalgie, ci urmarea unui viraj clar de strategie al companiei americane de tehnologie. 😉
La început, Android era sinonim cu libertate. Puteai să-ți schimbi launcher-ul, să-ți pui ce iconițe voiai, să dezinstalezi aproape orice, să instalezi aplicații din surse externe fără să te simți infractor. Dacă aveai răbdare, ajungeai la root, ROM-uri alternative, telefonul chiar devenea „al tău”. Primul meu smartphone cu Android, un Allview P5 Alldro avea parte de instalări și reinstalări în regim săptămânal, Nexus 5 care i-a urmat – în regim lunar, iar pe OnePlus 6, la final de suport oficial, am pus custom ROM pentru a fi cu el la zi. 😎💪👑😏
Azi, experiența tipică de utilizator s-a transformat într-una în care primești un telefon plin de aplicații puse de producător, de operator și de Google, iar multe dintre ele nu pot fi scoase deloc. Pe deasupra mai apar și reclame prin meniu, notificări sponsorizate și tot felul de „servicii” care nu te întreabă dacă le vrei cu adevărat.
În spate, și regulile de joc pentru dezvoltatori se schimbă. Noile politici Android împing totul spre un control centralizat: verificări mai dure, cerințe birocratice, restricții pentru aplicațiile din afara magazinului oficial. Oficial, totul se face în numele siguranței și al combaterii malware-ului. Neoficial, se strânge lațul în jurul ecosistemelor alternative și al proiectelor open source, care trăiau tocmai din faptul că Android era platformă deschisă. Paradisul „instalezi ce vrei, de unde vrei” devine, încet, „instalezi ce ți se permite, cum ți se permite”.
Și producătorii de telefoane apasă pedala monetizării. Interfețele modificate vin cu magazine proprii, servicii cloud proprii, jocuri preinstalate, aplicații financiare, uneori chiar și integrate cu criptomonede sau reclame în ecranul de blocare. Nu mai contează doar să îți vândă telefonul, ci să scoată bani lunar din tine, prin abonamente, reclame și „ofere speciale”. În teorie, Android încă îți permite să schimbi multe. În practică, trebuie să fii utilizator avansat și să îți bați capul cu setări ascunse, permisiuni și aplicații terțe ca să readuci telefonul într-o stare apropiată de ce consideri tu „curat”.
Am mai scris aici, prin review-uri, că nu am probleme mari cu OEM care pun aplicațiile lor acolo, dar mă deranjează teribil să nu le pot dezinstala și le urăsc, de-a dreptul, pe cele care sunt dubluri ale unora oferite standard – calculator de la producător și de la Google, simultan. 😢
Din punctul meu de vedere, Android nu a devenit un sistem rău, dar a devenit un sistem mult mai comercial și mai controlat decât era în urmă cu zece ani. Pentru majoritatea oamenilor, telefonul cu Android nu mai este terenul de joacă unde experimentezi și personalizezi, ci o platformă pe care altcineva a decis deja ce vezi, ce poți dezinstala și pe unde trec reclamele. Dacă ești genul care a iubit Android tocmai pentru libertatea lui, e normal să simți că azi te uiți la un alt sistem de operare, doar cu același nume pe cutie.






Cam așa, îmi aduc aminte de primul smartphone un Samsung Galaxy S i9000, cat l-am mai frecat cu custom rom-uri, sau kerneluri (voodoo sound, era ceva fantastic la vremea aia ce sunet reușea să ofere in căști), de baterie nu mai zic cat de mult ținea cu doar 1500mAh când puneai pe el un custom rom bine optimizat, dar apoi ușor ușor mi-a trecut mania asta, cred ca are legătură și cu înaintarea în vârstă, iar de pe la iPhone XS, am ramas doar în grădină mărului mușcat, plus ca ecosistemul e un mare atuu pe care l-au speculat extraordinar, efectiv nici dupa ani de zile tabăra android nu a reușit să vină cu ceva similar, am încercat pe Samsung și mi s-a părut o experiență de toată jenă, m-am enervat așa tare cu Samsung Pass și alte trăsnăi de am zis nu mersi, revin la iPhone, aici totul funcționează așa cum trebuie! 🙂
Marele atu al Android-ului, e că are telefoane pentru toate bugetele. Se găsesc și la 1-200 euro, dar și la 1-2000. Un iPhone „ieftin”, e 3000-3000 și ceva Ron.
Zboară și astea la 1-2000 Ron, mai nou, dacă nu ești super pretențios, nu ai nevoie de unul de 4-5000 Ron sau chiar mai mult.
Dar nu Andoridul are telefoanele ieftine. Mai degraba invers, telefoanele ieftine au Android.
Acuma de ce un tel de 600 ron nu pote rula iOS, eu unul nu inteleg. Ok, inteleg ca chipurile Apple pot fi doferite fata de cele de la Qualcomm, dar nici inainte ca Apple sa isi faca propriile chipuri nu tin minte sa fi auzit de un Samsung ruland iOS de ex.
Radu, evident, c’mon. E normal că Android-ul rulează pe telefoanele diverșilor producători.